Trecutul colonial al Franței și dezbaterea privind statuile unor foști sclavagiști

In opinia președintelui de onoare al Consiliului reprezentativ al asociațiilor negre din Franța (CRAN), Louis-Georges Tin, vandalizarea și demontarea statuilor unor personalități controversate, demonstrează că de-a lungul secolelor s-a acumulat prea multă violență și ură. «Mi se pare normal ca să se refuze prezența în spațiul public ale unor statui care promovează crime contra umanității» spune respectivul lider asociativ dând și exemplul statuii lui Colbert de la Paris, din fața Adunării naționale franceze. Colbert, fost ministru al regelui Ludovic al 14-lea, a pus bazele așa-zisului «Cod negru» care avea să reglementeze comerțul cu sclavii din teritoriile franceze de atunci.

Mai greu de înțeles a fost recenta demontare de către manifestanți a statuii lui Victor Schoelcher în Martinica. Personajul a intrat în istorie drept cel care a decretat abolirea sclaviei în Franța, în 1848. Același Schoelcher a fost însă favorabil colonizării și colonilor, reamintesc adversarii săi.

In Franța continentală, metropolitană cum i se spune, orașele Bordeaux și Nantes sunt adesea arătate cu degetul fiind în trecut foste mari centre de negoți cu sclavi. Nantes a fost astfel cel mai mare port francez de negoț cu sclavi negri între secolele 17 și 19. Nu mai puțin de 1.700 de expediții au plecat de acolo pentru a transporta în total circa o jumătate de milion de sclavi africani spre teritoriile franceze din America. Nu e deci de mirare ca încă în zilele noastre numele unor armatori celebri care au făcut avere cu acest comerț să apară la câte un colț de stradă. Incă de acum 3-4 ani, primăria orașului Nantes a ales să nu dea jos plăcuțele cu numele controversate dar să le contextualizeze și să facă trimiteri spre muzeul și Memorialul din oraș consacrat acestor tematici.

La Bordeaux, al doilea cel mai mare port de comerț cu sclavi negri din epoca Franței colonialiste, primăria tocmai a montat în aceste zile – întâmplător sau nu – o serie de 5 plăcuțe explicative pe străzile care poartă numele unor foști mari armatori, specializați în transportul sclavilor.

La Rochelle, alt port celebru pentru comerțul cu sclavi, cel puțin 6 locuri mai poartă numele unor armatori care au făcut avere grație acestui negoț în secolul 18. In fine, la Paris există și azi stația de metrou și strada Dugommier după numele unui general francez din secolul 18, mare partizan al sclaviei până la moartea sa în 1794.

Multe străzi, monumente sau statui nu au însă mai departe nicio explicație. Asociațiile nu cer neapărat «debotezarea» lor ci mai degrabă transformarea lor în locuri de istorie sau pedagogice.

Trebuie știut că repunerea în cauză a unor personalități din trecut și demontarea statuilor care le-au fost ridicate este un proces foarte frecvent întâlnit în istorie. Istoricul Fabrice Bensimon reamintește astfel colegilor noștri de la France 24 cazul «țărilor est-europene unde mii de statui au fost demontate și aruncate sau puse în depozite.» In opinia specialistului, «statuia are o miză politică în spațiul public, e în joc memoria colectivă. A prezerva astfel de monumente în spațiul public revine a le aduce un omagiu ori ceea ce se onorează prin statui, monumente sau nume de străzi sunt cei a căror moștenire apare drept pozitivă sau demnă de a fi salutată.»