Alexandru Călinescu în Figaro: Ce se întâmplă actualmente în Statele Unite pare a fi o reglare de conturi cu trecutul. Eu am văzut déjà acest film, ba chiar l-am trăit.

«Una dintre cele mai false teze proferate de Marx spune că «umanitatea se desparte râzând de trecutul ei.» Nici căderea Constantinopolului, nici Revoluția franceză, nici al doilea război mondial și nici instaurarea unor regimuri comuniste în diverse țări nu sunt exemple de bucurie colectivă. Apoi, nu e întotdeauna nevoie să te desparți de trecut. Pentru unii, trecutul poate servi drept exemplu, pentru alții drept sperietoare. Altfel spus, el poate fi manipulat pentru a deveni uneori o armă periculoasă. Pericolul vine din faptul că putem rescrie trecutul și îl putem modifica într-atât până a-l face de nerecunoscut», notează Alexandru Călinescu la începutul textului publicat în paginile lui Figaro.

In continuare, fostul disident reamintește cititorilor francezi că s-a născut după război, într-o țară condusă de un partid unic care a făcut totul pentru a șterge urmele trecutului care nu-i conveneau. «Partidul a dat astfel ordin să fie dărâmate statuile regilor și ale oamenilor politici «burghezi». Istoria a fost deci rescrisă și s-au impus falsurile cele mai grosolane pentru a ridica în slăvi Partidul și apoi pe Marele Conducător.»

«După ce într-o primă instanță, regimul comunist a decis să radă tot trecutul cultural, același regim a hotărât să recupereze acest trecut, cel puțin parțial, după ce l-a supus unei analize critice.» Alexandru Călinescu dă astfel exemplul unor «texte literare care erau cenzurate sau însoțite de o prefață care contextualiza opera și semnala limitele ei ideologice, adesea în funcție de apartenența de clasă a autorului. A urmat perioada anilor 80 în care au fost interzise o serie de cuvinte precum foamete, frig și întuneric.»

«Ca să construiască «omul nou», fiecare era obligat să respecte o serie de principii sănătoase și să se comporte cum trebuie. Procesul implica evident eliminarea «inamicilor poporului» și marginalizarea claselor zise «parazitare» sau «exploatatoare».

«Ceea ce se întâmplă actualmente în Statele unite și în alte locuri din lume pare a fi o reglare de conturi cu trecutul. Si e greu de găsit cea mai mică urmă de umor. Aș spune chiar că, în ceea ce mă privește, este de o tristețe infinită pentru că mi-aduce aminte de prea multe lucruri. Da, eu am văzut déjà acest film. Mai rău de atât, chiar l-am trăit» conchide Alexandru Călinescu textul din Le Figaro.