Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Istoric francez: trecutul nu poate fi înţeles prin criteriile morale de azi

capture_decran_2020-06-30_a_18.09.35.png

Statuia lui Jean-Baptiste Colbert din faţa Parlamentului Francez a fost vandalizată de militanţi anti-rasism
Statuia lui Jean-Baptiste Colbert din faţa Parlamentului Francez a fost vandalizată de militanţi anti-rasism
Image source: 
France 24

Mai mulţi istorici protestează în Franţa împotriva freneziei cu care unele asociaţii anti-rasiste cer demontarea unor statui şi schimbarea unor nume de licee, de străzi sau de pieţe pe motivul că respectivele personalităţi ar fi cauţionat comerţul cu sclavi sau colonialismul. În context este vizată o importantă figură a secolului al XVII-lea, Jean-Baptiste Colbert.

„A judeca trecutul prin prisma criteriilor morale de astăzi înseamnă să refuzi înţelegerea istoriei şi să-ţi atribui, fără să te coste prea mare lucru, un statut de mare conştiinţă care dă lecţii întregii lumi”. Iată ce afirmă scriitorul şi istoricul Jean-Christian Petitfils în cotidianul Le Figaro. Din punctul său de vedere, de la moartea lui George Floyd în Statele Unite, un vînt de vandalism a început să sufle în Franţa.

Jean-Christian Petitfils îi critică atît pe militanţii „anti-albi” animaţi, spune el, „de un delir ideologic şi doritori să deconstruiască istoria Franţei”, cît şi pe responsabilii politici „tetanizaţi” în faţa acestor presiuni, şi gata să pună un genunchi în pămînt.

În ce-l priveşte pe Colbert, istoria Franţei îi rezervă un loc de frunte întrucît el a acumulat, pe vremea regelui Ludovic al XIV-lea funcţii foarte importante, este ca şi cum cineva ar fi astăzi în acelaşi timp ministru al afacerilor interne, al economiei, al finanţelor, al marinei, al justiţiei, al comerţului, al construcţiilor şi al culturii.

Statul centralizat francez, legislaţiile care au permis acest lucru precum şi înflorirea economică a Franţei în acea epocă sunt legate de numele lui Colbert. Tot de numele său este legat însă şi un aşa-numit „cod negru” destinat să reglementeze comerţul cu sclavi din coloniile franceze. La acest capitol unele prevederi sunt fără îndoială şocante astăzi. Sclavii provenind din Africa erau practic asimilaţi din punct de vedere juridic cu categoria bunurilor materiale, a „mobilelor”, deşi Colbert legifera şi în privinţa unora dintre drepturile lor, de exemplu acela de a se căsători sau de a se odihni duminica.

Ceea ce vrea să spună de fapt scriitorul francez este că a te indigna moral astăzi, după 335 de ani de la derularea anumitor evenimente oribile, fără să te plasezi în contextul trecutului, echivalează cu o „lectură ancronică şi vindicativă” a istoriei. Iar în cazul sclavagismului practicat în epocă lucrile sunt şi mai complexe întrucît numeroase regate africane erau implicate şi ele în comerţ furnizînd de fapt sclavi europenilor, ca să nu mai vorbim de alte fenomene, de exemplu de faptul că sclavele europene erau foarte căutate în lumea arabo-musulmană.

Specialist în istoria Franţei, laureat al Premiului Academiei franceze pentru studiile sale, Jean-Christian Petitfils îndeamnă la mai multe nuanţări cînd ne indignăm în legătură cu tragedii petrecute cu sute de ani în urmă, şi semnalează că ar fi important să denunţăm persistenţa unor practici sclavagiste şi astăzi în unele ţări arabo-musulmane.