Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Din culisele consiliului european de la Bruxelles…

Preşedintele francez Emmanuel Macron şi preşedintele Consiliului european Charles Michel, Bruxelles, 21 iulie 2020.

În noiembrie 2000, la Nisa, liderii Uniunii Europene au avut nevoie de 85 de ore pentru a se pune de acord în privinţa revizuirii tratatelor de atunci astfel încît să poată fi operată o extindere spre ţările din Est. A fost cel mai lung maraton de acest gen din istoria construcţiei europene. Acest record era cît pe ce să fie bătut însă de cel mai recent consiliu european, cel care a început vineri 17 iulie la Bruxelles şi s-a încheiat luni 20 iulie.

După cum arată cotidianul Le Parisien, dacă summit-ul de la Bruxelles ar mai fi durat o jumătate de oră, „recordul” de durată de la Nisa ar fi fost bătut. Tot Le Parisien recurge la sintagma teatru comunitar pentru a reda atmosfera în care se derulează aceste discuţii. Si probabil că unii lideri, dacă nu chiar toţi, joacă puţin teatru pentru a-şi apăra interesele naţionale.

Cea mai obişnuită cu teatrul comunitar, scrie Le Parisien, este cancelara germană Angela Merkel, care a bătut toate recordurile în ce priveşte longevitatea în fruntea unui executiv european. S-ar părea că doamna Merkel are calităţi excepţionale de negociator, ea nu-şi dă cărţile pe faţă de la bun început deşi ştie de la bun început ce doreşte. La acest ultim consiliu european ea a venit ţinînd cont de un serios avertisment al patronatului german, şi anume că dacă economia europeană se prăbuşeşte şi economia germană se prăbuşeşte.

S-ar părea că gesturile teatrale nu au lipsit la Bruxelles în cursul celor peste 84 de ore de negocieri: uneori cîte un lider a mai ieşit brusc din sala de reuniune trîntind uşa, alteori unii au mai ridicat tonul. Preşedintele francez Emmanuel Macron a ameninţat de două ori că se duce la avion şi pleacă la Paris…

Ceea ce se întîmplă în general în contextul acestor lungi summit-uri rămîne confidenţial, dar uneori presa mai preia informaţii din culise, iar mesagele pe Twitter trimise de protagonişti permit şi ele opiniei publice să ia pulsul dezbaterilor. Le Monde arată că la un moment dat preşedintele francez Emmanuel Macron şi cancelara germană Angela Merkel s-au ridicat de la masă şi au părăsit reuniunea pentru a-şi exprima exasperarea faţă de poziţiile rigide, intransigente, ale Olandei şi Austriei, adeptele austerităţii. Exasperare sau gest teatral? Greu de spus…

Nimic nu e simplu cînd ţări cu particularităţi atît de diferite cum sunt cele 27 care fac parte din Uniunea Europeană trebuie să ajungă la un consens. Între Nord şi Sud, între Est şi Vest divergenţele sunt numeroase, ca să nu mai vorbim că la masa discuţiilor se află şi personalităţi puternice, uneori cu ego-uri excesive, încarnînd convingeri politice şi societale diferite, chiar conflictuale.

Rolul lui Charles Michel, preşedintele Consiliului european, nu a fost simplu, şi de mai multe ori el i-a implorat pe cei 27 să se înţeleagă pentru a nu crea o imagine a Uniunii Europene slăbită şi sabotată din interior.

De reţinut că din nou, în contextul acestui summit avînd o miză enormă - relansarea economiei europene după epidemia de coronavirus - a apărut evident faptul că metoda de vot este contraproductivă. Practic cei 27 trebuie să aprobe totul în unanimitate, şi orice ţară are dreptul de veto dacă nu îi convine ceva. Campionul obstrucţiilor la acest ultim summit a fost premierul olandez Mark Rutte. De mai multă vreme este evocată o necesară reformă instituţională, pentru ca votul în cadrul Consiliului european să se facă după principiul majorităţii calificate. Deocamdată, însă, şefii de stat şi de guvern ai Uniunii Europene nu au de ales decît să forţeze consensul prin discuţii interminabile prelungite uneori toată noaptea.

Uniunea Europeană reprezintă, pe planetă, un caz unic de construcţie democratică bazată pe unanimitate. Dezavantajele sunt multe, dar cînd unanimitatea funcţionează, legitimitatea deciziilor este fără drept de apel.