Analist Le Figaro: «Alianța sino-iraniană, o cotitură majoră»

«Xi Jinping, președinte pe viață al Chinei, este un strateg, un tactician redutabil, care știe să profite de toate ocaziile bune care i se prezintă. Astfel, el a înțeles că unicul rival al Chinei, America, este mai mult ca niciodată divizată politic și rasial și trece actualmente printr-o perioadă de slăbiciune. De care China trebuie deci să profite la maximum», notează Renaud Girard, semnatarul analizei din Le Figaro.

«Președintele Xi a constatat de asemenea cât de atonă este Uniunea europeană, incapabilă să pună pe picioare o strategie industrială la înălțimea pieții pe care o reprezintă și incapabilă să dezvolte o politică externă demnă de acest nume.»

«Dorind să accentueze declinul occidental, președintele chinez avansează așadar pe eșicheirul mondial piese pe care, în vremuri normale, nu ar fi îndrăznit niciodată să le miște. Alianța de 25 de ani pe care Xi Jinping e pe cale să o lege cu iranienii încarnează acest nou curaj în materie de politică externă» e de părere cronicarul francez.

Chiar dacă nu se cunoaște încă ce conține acest viitor tratat – oricum, unele protocoale vor rămâne secrete – se știe déjà că chinezii vor să investească peste 400 de miliarde de dolari în infrastructuri iraniene. In schimb, ei vor cumpăra gaz și petrol de la Teheran cu o reducere de 30%. «Idea iranienilor este simplă» spune Renaud Girard. «Cum apropierea pe care au căutat-o cu occidentali a eșuat, e cazul acum să se întoarcă spre China de la care pot obține tehnologii, piețe de desfacere pentru petrol și gaze și garanții de securitate în fața SUA și a Israelului, în particular în materie de cyber-apărare. De partea lor, chinezii nu-și mai fac nicio iluzie cu americanii. Stiu că nu vor scăpa de sancțiunile pe care Washington consideră că trebuie să le aplice. Vor o aprovizionare energetică sigură și ieftină, lucru pe care Iranul este capabil să-l furnizeze. In plus, idea de a pune un picior în această zonă de frontieră între Orientul apropiat și Asia centrală nu le displace. Grație noului acord cu Teheranul, China va beneficia de facilități portuare și aeroportuare în Iran. Chinezii vor avea baze de pe care vor avea un acces privilegiat atât la Golful persic cât și la Marea Caspică.»

«Acest pas strategic făcut înapoi de SUA scoate la lumină eroarea comisă de Trump când a repus în cauză acordul nuclear cu Iranul, negociat de John Kerry și semnat în iulie 2015. Trump a acționat din ură față de tot ce a făcut Obama. In istoria națiunilor însă, e întotdeauna periculos să duci o politica externa din motive de politică internă» conchide Renaud Girard analiza din Le Figaro.