Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


În Liban oamenii au ajuns la limita sărăciei

o_libaneza_isi_arata_frigiderul_gol.jpg

O libaneza isi arata frigiderul gol.
O libaneza isi arata frigiderul gol.
Image source: 
AFP - MAHMOUD ZAYYAT
Peste tot este doar foamete şi sărăcie, apa şi electricitatea nu mai funcţionează - se plânge populaţia locală… pe scurt, suntem sub zero, susţin mulţi dintre cei care trăiesc în această ţară. La nouă luni după demisia guvernului condus de Saad Hariri, la finele lui octombrie 2019, speranţa unei schimbări în bine a dispărut pentru majoritatea libanezilor. Între timp, politicienii tergiversează negocierile pentru un eventual ajutor financiar venit dinspre Fondul Monetar Internaţional, văzut de mulţi libanezi, drept singura poartă de ieşire din mizerie.
În iunie, inflaţia ajungea la 90 % iar moneda locală a pierdut 80 % din valoarea sa, din septembrie şi până în prezent, pe fondul unei penurii de dolari. Iar astfel importurile sunt aproape imposibile. 
 
Numeroase produse farmaceutice ori de uz curent au dispărut în timp ce preţul cărnii, a detergentului ori a cerealelor a crescut foarte mult. 
 
Ïn plus, libanezii nu mai au dreptul la îngrijiri de primă necesitate, în condiţiile în care au cotizat la sistemul de sănătate o viaţă întreagă. 
 
Astfel că s-a ajuns ca lumea să facă troc pentru a putea rezista. O mamă explica faptul că “este foamete peste tot dar localnicii nu îndrăznesc să ceară un ajutor alimentar astfel că recurg la troc”. Ea, spre exmplu, a schimbat câteva ceşti de cafea în schimbul unui lapte praf pentru copilaşii săi. Preţul laptelui s-a triplat în ultima perioadă. Trocul se negociază pe reţelele de socializare. 
 
La ieşirea dintr-un magazin situat la periferia capitalei, Sandra, mamă, îşi verifică factura primită la casă şi constată că preţul cărnii este foarte mare iar lângă ea, un localnic spune că a dispărut clasa de mijloc iar sărăcia a ajuns peste tot :
"Noii săraci din Liban sunt cei care până acum câteva luni făceau partea din clasa de mijloc. Oamenii trăiau din ce câştigau lunar. Dar acum nu mai produc nimic. Si chiar dacă mai produc banul nu mai reprezintă mare lucru."
 
Toate societăţile libaneze suferă dar dificultăţile unora sunt mai vizibile. De mai multe săptămâni, societăţile de colectare a deşeurilor din Beirut nu mai pot lucra normal. Pe de o parte, guvernul le datorează câteva milioane de dolari iar pe cealaltă, băncile nu le mai acceptă niciun împrumut pentru a-şi putea derula activitatea.
Gunoaiele se întind astfel mai peste toate străzile capitalei. O amintire tristă a crizei din 2015 atunci când mii de oameni au ieşit în stradă pentru a manifesta. 
 
“Rezervele  Băncii Centrale aproape că nu mai există”, avertizează analiştii locali care se tem de o prăbuşire efectivă a Libanului. 
 
Maha Yahya, directoarea Carnegie Middle East Center la Beirut avertizează că fiecare zi în care nu este luată o decizie înseamnă o oportunitate de redresare pierdută. Ceea ce fac liderii libanezi este pur şi simplu criminal, crede Maha Yahya. 
 
Inflaţia va creşte şi mai mult iar moneda locală va continua să se deterioreze în timp ce numărul persoanelor dependente de un ajutor creşte în această ţară în care aproape că un există protecţie socială. 
 
Reţele de ajutorare locală au fost create pentru ca cei mai defavorizaţi să poată fi ajutaţi. Însă puţini sunt cei care sunt dispuşi să doneze pentru a-i ajuta pe alţii în condiţiile în care nimeni nu ştie ce va aduce ziua de mâine. 
 
O activista implicată în mai multe reţele de distribuţie de mâncare gratuită crede că o soluţie ar fi ca lumea să iasă şi să protesteze în stradă pentru a încerca să mobilizeze autorităţile. Tinerii încearcă însă să părăsească ţara pentru a găsi un ajutor în exterior. 
 
Dominique Eddé, scriitor libanez crede că o speranţă ar fi crearea unui front de opoziţie din care să facă parte toate partidele din opoziţie.  Tara arde dar fiecare trebuie să intervină cu propriul furtun de apă, declară acesta pentru Le Figaro.