Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Franţa, cărţile toamnei: 500 de noi titluri aşteptate în librării

angolin-pl1site.jpg

Image source: 
Editions Au Diable Vauvert

„La rentrée littéraire”, cum spun francezii, altfel spus apariţiile editoriale de toamnă, poartă prea puţin stigmatele epidemiei... După cum arată pricipalele cotidiene în paginile lor literare, subiectul dominant al cărţilor anunţate pentru următoarele trei luni nu este epidemia deşi reflecţiile pe marginea ei nu lipsesc.

Încep cu cifrele, un indicator destul de interesant (dar nu esenţial) al febrilităţii literare. În jur de 500 de noi titluri sunt deci aşteptate pe standurile librăriilor pînă la sfîrşitul lunii septembrie. Ceva mai puţin decît anul trecut în aceeaşi perioadă, dar nu în nici un caz nu se poate vorbi de vreo prăbuşire a producţiei editoriale. Dintre titlurile anunţate, 360 sunt romane franceze iar 145 sunt traduceri. Cotidianul Le Figaro observă în suplimentul său literar că anul trecut la sfîrşit de august şi în cursul lunii septembrie numărul cărţilor străine a fost mai mare, cam 185. Tot anul trecut, erau recenzate în contextul acestei faimoase „rentrée littéraire” 82 de romane de debut. Anul acesta ele sunt doar 65.

Cum însă în literatură nu cantitatea contează, aceste cifre nu trebuie luate foarte mult în serios. S-ar putea ca anul acesta debutanţii să fie mai puţini dar mai interesanţi, mai talentaţi, mai subtili. Criticii de la Le Figaro mai observă că nici o tematică dominantă nu se degajă în contextul acestor apariţii editoriale, deşi epidemia a fost subiect major în presă din luna martie încoace. Cei care se aşteptau deci la o avalanşă de jurnale sau de cărţi avînd ca subiect carantina sau neliniştile metafizice legate de epidemie, s-au înşelat.

Citez două titluri din marele număr de romane anunţate pentru zilele şi săptămînile următoare. Ca o cometă literară imperturbabilă, Amélie Nothomb revine cu un nou roman în acest sfîrşit de august, cel de-al 29-lea din cariera ei de scriitoare. El se intitulează Les Aérostats şi are un puternic caracter autobiografic, autoarea revine asupra anilor săi de tinereţe petrecuţi la Bruxelles, ne informează Le Figaro. Cu ceva mai mult interes se pare că este aşteptat un roman semnat de Emmanuel Carrère, care nu a mai publicat de şase ani: cartea sa se intitulează Yoga şi este prezentată de Le Figaro ca un „roman autobiografic despre deprimare, terorism, yoga şi aspiraţia spre unitate”.

Dintre autorii străini, mai puţin numeroşi anul acesta decît în alţi ani, îi semnalez pe Erri de Luca, Salman Rushdi şi pe Charles Bukowski. Acesta din urmă este celebrat întrucît pe 16 august s-au împlinit o sută de ani de la naşterea sa. Bukowski a lăsat o amprentă mediatică puternică în Franţa unde s-a comportat de cîteva ori scandalos dar… în perfectă armonie cu imaginea pe care a vrut de altfel să o dea lumii despre sine.

Cotidianul Le Monde analizeză în paginile sale literare multitudinea de eseuri anunţate în următoarele luni, şi constată că ele abordează teme de o mare diversitate în domenii diverse şi ele: istorie, filozofie, sociologie, ecologie, ştiinţe. Nu putem vorbi deci despre nici un fel de hegemonie a reflecţiei în jurul lui Covid-19, deşi cîţiva specialişti vin cu această temă. Citez două titluri din această categorie: Furtună perfectă. Cronica unei pandemii anunţate, o carte scrisă de microbiologul Philipe Sansonetti (şi apărută la Editura Seuil); Desenează-mi un pangulin, o culegere de reflecţii despre ceea ce ar trebui să fie perioada post-Covid-19, pagini semnate de 19 filozofi, eseişti, specialişti din diferite domenii (carte apărută la Editura Au diable vauvert).