Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Dintr-o parte în alta a Europei are loc o revoluţie – cea a muncii de acasă

o_femeie_lucreaza_de_acasa.jpg

O femeie lucreaza de acasa.
O femeie lucreaza de acasa.
Image source: 
Tom Werner / Getty Images

Pandemia de Covid-19 a modificat atitudinea societăţilor în ceea ce priveşte munca de acasă, scrie publicaţia franceză Le Monde. În Germania şi în Marea Britanie, aproximativ 40% din companii iau în calcul să permanentizeze această practică. Iar tot mai multe guverne se gândesc să reformeze legislaţia privitoare la mediul în care fiecare dintre noi ne derulăm activitatea.

La finalul carantinei, în Anglia, compania Aviva a permis salariaţilor săi, nemulţumiţi că trebuie să lucreaze de acasă, să revină în birouri. Oferta nu prea a convins: la mijlocul lui august, doar 500 din cei 17.000 de angajaţi se regăseau în birouri. Compania de asigurări a decis astfel ca din septembrie, doar 10% din angajaţi să lucreze din sedii iar restul de acasă. Birourile vor suna a gol încă mult timp de aici, scrie corespondentul de la Londra a publicaţiei Le Monde.

"Pandemia a reuşit ceva unic – a fost realizat cel mai mare experiment, încercat vreodată,  în ceea ce priveşte munca de acasă, iar oamenii au conştientizat că societatea poate funcţiona şi în acest mod", comentează Peter Cheese, directorul de la Institutul Chartered – organism ce reprezintă profesiile de resurse umane din Marea Britanie. Pentru el, schimbarea va fi una pe termen lung – «chiar şi după ce se va putea controla Covid-19, nu vom reveni la birou aşa cum o făceam înainte de criză”.

Acest institut a derulat un sondaj în rândul a 1.000 de societăţi britanice. 37% dintre ele prevăd ca angajaţii lor să lucreze parţial de acasă, odată ce criza a trecut, comparativ cu 18% câţi existau înainte de pandemie.

Aceeaşi constatare a fost observată şi în Germania. Potrivit unui sondaj realizat de Institutul Fraunhofer în rândul a 500 de societăţi, 42% dintre ele au decis să extindă, pe termen lung, posibilitatea muncii de acasă.

Acum, pentru cei care au lucrat şi în perioada carantinei – medici, comercianţi, distribuitori în alimentaţie – în cazul lor nimic nu se va schimba.

Dar, peste tot în Europa, odată cu încheierea vacanţei de vară, se pune problema revenirii la birou. Dar, datele arată că o schimbare structurală are loc. 

Emma Holden este directoare de resurse umane în Marea Britanie. În opinia ei, în câteva luni am progresat cu 20 de ani în ceea ce priveşte atitudinea noastră vizavi de flexibilitate a muncii.

În Germania, asiguratorul Allianz, ce are 150.000 de salariaţi, este un simbol. La începutul lui august, grupul anunţa că generalizează munca de acasă - mai exact, 40% din efective rămân acasă.

Specialiştii în resurse umane o spuneau de mult : în medie, cei care lucrează de acasă sunt mai productivi căci sunt mai satisfăcuţi de condiţiile de muncă.

În Franţa, Suedia şi în Norvegia, recomandarea oficială este ca societăţile să privilegieze munca de acasă.

În Franţa, puţini lucrători chiar s-au întors la birou după ce a fost ridicată carantina.

Cât despre italieni şi spanioli, ei au descoperit practic munca de acasă odată cu pandemia de Covid-19.

Înainte de criză, nu erau decât 5% şi respectiv 9% care lucrau de acasă, o parte din săptămână, comparativ cu 12% în Germania, 23% în Franţa, 27% în Marea Britanie şi 37% în Suedia şi Olanda.

Potrivit unui sondaj UBS, peste 80% dintre suedezi şi peste 70% dintre germani sunt satisfăcuţi de experienţa lor în timp ce în Italia doar 65% sunt satisfăcuţi că lucrează de acasă.

În Franţa, potrivit unei anchete realizate în aprilie şi în mai de Agenţia pentru ameliorarea condiţiilor de muncă, 45% dintre cei care au răspuns chistionarului doresc să lucreze de acasă de manieră ocazională, 43% în mod regulat iar 12% doresc să lucreze de la sediul companiei.

Esther Canonico, de la London School of Economics, studiază de ani de zile acest dispozitiv şi îl practică în acelaşi timp. Per ansamblu, ea crede că experienţa este benefică atât pentru angajaţi cât şi pentru angajator dar atenţionează că există limite. Si anume, trebuie să fie alegerea salariatului dacă doreşte să lucreze de acasă ori nu, altfel avanajele díspar.

În opinia ei, trebuie găsit un model flexibil : “două zile de muncă de acasă, pe săptămână, este un echilibru bun. Altfel, creşte sentimentul de izolare, angajaţii participă din ce în ce mai puţin la viaţa companiei », explică specialista.

În Danemarca, mai multe organizaţii patronale cer modificarea legii privitoare la mediul de muncă şi stabilit foarte clar ce anume plăteşte compania într-un astfel de caz.

La finele lui septembrie, ministrul muncii din Italia va discuta situaţia cu partenerii sociali iar în Spania, ministrul Muncii vizează o reformă în acest sens – în care va fi inclus «dreptul la deconectare» pentru ca niciun patron să nu creadă că dacă angajatul său lucrează de acasă îi este la dispoziţie 24 de ore din 24 dar reforma va include şi prevederi privind securitatea salariatului şi ce taxe vor fi asigurate de către societate atunci când angajatul său lucrează de acasă.