Migraţii: creştere a traversărilor clandestine în Marea Mînecii

Cotidianul Libération furnizează, într-un dosar substanţial pe această temă, mai multe cifre legate de aceste traversări clandestine. În primele şase luni ale acestui an au fost repertoriate 342 de tentative de traversare, unele reuşite, altele nu. În total 4192 de persoane au încercat să ajungă în Marea Britanie, cu 2294 mai multe decît pe toată durata anului trecut. În general, arată reporterii de la Libération, traversările se fac cu bărci penumatice în care traficanţii înghesuiesc pînă la 15 persoane.

Întrucît în luna iulie marea a fost calmă, 1216 migranţi au ajuns pe coastele britanice, cifra fiind furnizată de autorităţile de la Londra. Evident, Londra acuză Parisul că nu îşi face bine treaba şi că nu împiedică acest flux… Deşi francezii publică şi ei cifrele legate de intervenţiile lor: cinci filiere de traversare clandestină au fost neutralizate de la începutul anului. Autorităţile franceze estimează că 46 la sută din tentativele de traversare sunt interceptate.

Marea Britanie finanţează cu sume importante controlul frontierei sale încredinţat francezilor, şi sistematic îşi exprimă nemulţmirea în privinţa rezultatului. De partea sa, Franţa, de exemplu prin vocea unui deputat de la Calais, arată că nu poate instala un poliţist la fiecare 20 de metri de plajă şi aceasta pe un litoral lung de 130 de kilometri.

Din ce relatează reporterii de la Libération rezultă că iranieni au deschis această „breşă”, a traversărilor cu bărcile pneumatice, după ce ani de zile migranţii de multe naţionalităţi încercau să se ascundă în camioane. După primele astfel de reuşite, tot migranţii iranieni şi-au popularizat succesul prin intermediul Internetului, furnizînd şi sfaturi pentru viitorii candidaţi la astfel de aventuri riscante.

Traficanţii sunt greu de prins pentru că de fapt ei operează din umbră: grupurile de candidaţii la exil, după ce plătesc sumele respective, uneori 3000 de euro de persoană, primesc nişte indicaţii precise: li se indică locul unde barca pneumatică se află ascunsă între dune sau în nisip, iar apoi ei, candidaţii la exil, o umflă, ei instalează motorul şi tot ei, fără nici o experienţă, o pilotează spre „paradisul britanic”.

Uneori traficanţii mai provoacă şi diversiuni: fac în aşa fel încît unele tentative să eşueze (de exemplu nu le furnizează migranţilor suficientă benzină) astfel încît paza de coastă să vină în ajutorul acestor ambarcaţiuni, timp în care, plecate din alte direcţii, alte ambarcaţiuni ajung la destinaţie.