Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Emmanuel Macron: „misiune imposibilă” în Liban?

capture_decran_2020-08-31_a_17.39.41.png

Emmanuel Macron la Beirut pe 6 august 2020.
Emmanuel Macron la Beirut pe 6 august 2020.
Sursa imaginii: 
Thibault Camus/Pool via REUTERS

Preşedintele francez Emmanuel Macron efectuează o nouă vizită în Liban, luni 31 august şi marţi întîi septembrie, a doua în decurs de o lună, în speranţa că va putea accelera adoptarea unor reforme în această ţară afectată de o gravă criză economică, politică şi chiar „existenţială” după cum afirmă unii observatori. Reamintim că explozia unui depozit de nitrat de amoniu din portul de la Beirut a provocat, pe patru august, moartea a 113 persoane, rănirea altor 4000 precum şi pagube considerabile în oraş. Pe şase august Emmanuel Macron a efectuat o primă vizită la Beirut pentru a le ridica moralul libanezilor.

Putem spune că Emmanuel Macron s-a ţinut de cuvînt. El le-a promis libanezilor ajutorul Franţei, iar această a doua vizită confirmă, după cum arată revista Courrier International, „voluntarismul diplomatic” al preşedintelui francez. Unii comentatori spun că dacă Franţa nu ajută acum Libanul nimeni nu va putea interveni pentru a salva această ţară de la dezagregare. Deplasarea lui Emmanuel Macron la Beirut are loc însă şi pe fondul unei aniversări: statul libanez a fost creat de fapt pe întîi septembrie 1920, în condiţiile în care dispărea Imperiul Otoman iar Franţa devenea putere protectoare regională.

Urgenţa, însă, în prezent, nu sunt festivităţile ci reconstrucţia economică a ţării. Reconstrucţie imposibilă fără adoptarea cîtorva reforme susceptibile să permită concretizarea ajutorului internaţional. Datorită unui sistemul politic complex, şi pe fondul unei corupţii sistemetice, structurale, nici o infuzie de bani nu este posibilă de fapt în această ţară. Nepotismul şi sistemul de clanuri, lipsa unor legi clare şi a unor forme elementare de transparenţă au drept consecinţă imposibilitatea investiţiilor. Comunitatea internaţională a promis de mai multe ori fonduri pentru Liban, dar se teme că banii se pierd într-un fel de gaură neagră şi într-un hăţiş birocratic imposibil de descîlcit.

Revista Le Courrier International îşi exprimă de altfel temerea că misiunea lui Emmanuel Macron în Liban este „imposibilă”. Şeful statului francez le-a propus libanezilor să adopte „un nou pact politic”. În spatele acestei politicoase formule se ascunde de fapt un proiect de reformă profundă, de înlocuire a responsabililor politici reprezentînd partidele tradiţionale cu tehnicieni capabili să rezolve lucruri concrete. Statul nu mai este capabil, de exemplu, să le asigure libanezilor electricitatea. Fără grupurile electrogene gestionate de diferitele comunităţi (creştină, musulmană sunită, musulmană şiită, druză), sau cele de cartier, libanezii n-ar avea electricitate. Iar uneori sunt în situaţia de a plăti electricitatea de trei ori: către stat, către comunitatea furnizoare şi către asociaţia de imobil.

„Emmanuel Macron va încerca în Liban să administreze un tratament de şoc unui pacient aflat în fază terminală”, putem citi în Le Courrier Internationale. S-ar părea că şi în Liban clasa politică a înţeles că trebuie să schimbe ceva, drept pentru care a fost numit un nou prim ministru, în persoana fostului ambasador libanez la Berlin, Mustapha Adib, în vîrstă de 48 de ani.

Franţa beneficiază de un puternic capital de simpatie în Liban, şi foarte puţini sunt comentatorii care o acuză în prezent de ingerinţă în politica internă. La Paris, de cîteva seri, pe faţada Institutului lumii arabe, este proiectat, în franceză şi în arabă, un text avînd semnificaţia unui mesaj: „Liban, mon amour”. Iniţiativa îi aparţine fostului ministru al culturii, Jack Lang, în prezent director al Institutului lumii arabe, care a lansat un apel şi către tinerii artişti libanezi de a participa la cîteva expoziţii destinate să evoce oraşul Beirut. Anul viitor, între luna martie şi luna iulie, Institutul lumii arabe de la Paris va găzdui o expoziţie intitulată „Luminile Libanului”.

A fost o vreme cînd oraşul Beirut atrăgea turişti din întregul Orient apropiat şi mijlociu, precum şi din Europa, şi cînd era numit Parisul Orientului. În prezent, din cauza exploziei de pe 4 august, în jur de 300 000 de locuitori ai Beirutului sunt fie fără domiciliu, fie că trebuie să-şi repare de urgenţă casele şi apartamentele. Daunele exploziei, consecinţă a unor neglijenţe care în Liban nu miră pe nimeni deşi indignează pe toată lumea, sunt evaluate la 15 miliarde de euro. Franţa înţelege deci să intervină repede şi cît mai eficient în Liban, printre altele şi de teama că această ţară ar putea deveni un cîmp de luptă în contextul unor mari rivalităţi regionale, aşa cum a fost cazul în Siria sau în Yemen sau chiar în Libia.