Emmanuel Macron în Liban: „Exigenţă fără ingerinţă”

Emmanuel Macron s-a deplasat la Beirut în contextul în care statul libanez îşi sărbătoreşte o sută de ani de existenţă. Libanul a apărut de fapt pe harta Orientului apropiat pe întîi septembrie 1920, actul său de naştere fiind semnat de un general francez, Henri Gouraud, în contextul dezagregării Imperiului Otoman. La acea oră Franţa şi Marea Britanie au devenit protectorate în regiune.

Luni seară, Emmanuel Macron şi-a început vizita la Beirut întîlnindu-se cu un adevărat mit al muzicii arabe, cîntăreaţa Fairouz, în vîrstă de 85 de ani…

Poate că pare paradoxal, dar cîntăreaţa Fairouz reprezintă în Liban un simbol al unităţii naţionale. Într-o ţară care a cunoscut timp de 15 ani atrocităţile unui război civil, într-o ţară în care coabitează cu greu 18 comunităţi, Fairouz are un fel de magnetism transcendental. Prin cîntecele ei, dintre care unele sunt dedicate Libanului, Fairouz îi emoţionează în aceeaşi măsură şi pe creştini, şi pe musulmanii şiiţi, şi pe musulmanii suniţi, şi pe druzi… Într-un fel este destul de trist cînd muzica rămîne aproape singurul ciment al unei naţiuni. Prin gestul său, acela de a se întîlni cu cea mai mare cîntăreaţă de muzică arabă în viaţă, Emmanuel Macron a vrut să le transmită un mesaj libanezilor. Să le spună de fapt că ţara lor mai poate fi salvată de la destrămare dacă vor găsi puterea de a-şi reforma sistemul în jurul unor valorilor  comune, iar acestea nu pot fi decît democraţia şi statul de drept. Emmanuel Macron şi-a definit atitudinea faţă de Liban în felul următor: „Poziţia mea este aceeaşi: exigenţă fără ingerinţă”.

Explozia de pe 4 august din portul de la Beirut, soldată cu 188 de morţi, cu peste 6500 de răniţi şi cu distrugerea unei mari suprafeţe din capitală a pus încă o dată în lumină, în Liban, starea de anemie acută a statului. Emmanuel Macron cere crearea unui guvern de experţi în Liban, ceea ce s-ar părea că este pe cale de concretizare. Noul premier libanez, Mustafa Adib, în vîrstă de 48 de ani, a creat un fel de consens în jurul său. El îşi asumă ca primă misiune lansarea unor reforme astfel încît Fondul Monetar Internaţional să poată veni în ajutorul economei libaneze. Iar Emmanuel Macron este dispus că organizeze în octombrie o Conferinţă internaţională, cu ajutorul Organizaţiei Naţiunilor Unite, în favoarea Libanului, dacă reformele în această ţară sunt lansate.  

Libanul a fost administrat de Franţa din 1920 pînă la independenţa obţinută în 1943. Ceea ce explică faptul că Franţa are o datorie morală faţă de această ţară, şi nu întîmplător Emmanuel Macron evocă sentimentele fraterne ale francezilor faţă de libanezi. Dacă în următoarele două luni lucrurile nu se mişcă însă în materie de reforme, şeful statului francez avertizează că Franţa va opta pentru sancţiuni împotriva clasei politice libaneze.