Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Războiul franco-prusac din 1870: matrice a celor două războaie mondiale din secolul al XX-lea

capture_decran_2020-09-02_a_20.17.21.png

Fotografie datînd din 1870: artilerişti francezi
Fotografie datînd din 1870: artilerişti francezi
Image source: 
Arhive franceze

În urmă cu 150 de ani, la Sedan, Împăratul Napoleon al III-lea devenea prizonierul prusacilor în urma uneia dintre cele mai umilitoare înfrîngeri militare din istoria Franţei. Pe 2 septembrie 1870 Napoleon al III-lea semna capitularea şi implicit căderea imperiului francez. Pentru mulţi istorici francezi, analizînd astăzi aceste evenimente, arată că toamna anului 1870 a însemnat punctul de plecare al unei ideologii revanşarde care a alimentat apoi primul război mondial precum şi al doilea.

În noiembrie 1867 Parisul găzduia o impresionantă Expoziţie universală la care Prusia prezenta, printre altele, un tun de o dimensiune nemaivăzută pînă atunci, fabricat de uzinele Krupp. Parisul deţinea la acea oră titlul incontestabil de capitală a artelor şi a bunului gust, dar nu şi a competenţei militare. Ironia soartei, trei ani mai tîrziu tunurile Krupp urmau să fie utilizate de prusaci împotriva Parisului aflat în stare de asediu…

Trecerea a 150 de ani de la aceste evenimente a fost marcată în Franţa prin apariţia unor noi studii, prin publicarea unor mărturii necunoscute pînă acum de marele public, iar canalul de televiziune franco-german Arte a programat un foarte interesant film documentar despre reacţiile în lanţ provocate de acest război. Comuna din Paris, asediul Parisului şi distrugerea sa parţială, ocupaţia prusacă, asumarea unei enorme datorii de război, pierderea Alsaciei şi a Lorenei, proclamarea Imperiului german la Versailles pentru umilirea şi mai puternică a Franţei devenită Republică, sunt momente de un mare dramatism care i-au traumatizat atunci pe francezi.  

Cotidianul Le Monde arăta în cursul acestei veri că războiul din 1870, consecinţă a unor subtile manevre ale lui Bismarck care dorea unificarea Germaniei, a fost conflictul precursor al marilor catastrofe din secolul al XX-lea. Trei milioane de soldaţi s-au aflat atunci faţă în faţă, 260 000 de oameni au murit (printre care mulţi civili francezi). Războiul a fost unul total, dar şi unul tehnologic. În deceniile următoare, Franţa şi-a educat copiii în spiritul unei revanşe absolut necesară şi iminentă. Din acest motiv, de altfel, în 1914 tinerii francezi s-au dus cu voioşie la luptă, crezînd că a venit momentul glorios al spălării umilinţei din 1870. Măcelul dintre 1914 şi 1918, cînd Germania a fost înfrîntă şi şi-a pierdut şi coloniile (ea devenise între timp a treia mare posesoare de colonii în Africa) a hrănit apoi revanşismul german, ceea ce a dus la al doilea război mondial…

Rivalitatea dintre cele două mari ţări vecine, Franţa şi Germania, a fost, în orice caz, nefastă pentru Europa, chiar dacă războiul din 1870 nu a avut o dimensiune  general europeană. Dar el a avut consecinţe imprevizibile şi durabile asupra tuturor celorlalte naţiuni europene. În 1916, la Zürich, Lenin era furios pe ceea ce el numea clasa muncitoare din ţările capitaliste. Muncitorime care, în loc să se unească pentru o revoluţie mondială împotriva duşmanului comun, burghezia, se lăsase de bună voie înrolată din patriotism şi murea în tranşeele Europei… Aceasta era în orice caz părerea lui Lenin.

Cotidianul Le Figaro evocă un jurnal ţinut în 1870 de un profesor de istorie din oraşul Nancy, Louis Lacroix, document disponibil pe site-ul Bibliotecii Naţionale franceze. Ceea ce nota el la acea oră, mai ales după ce oraşul său a fost ocupat de prusaci, este foarte revelator. Profesorul de istorie constată, de exemplu, că uniformele soldaţilor germani erau simple, utile, practice. El le compară cu cele franceze şi scrie: „Costumele noastre militare sunt fără încetare remaniate fără ca să ne mulţumească vreodată. S-ar spune că armata noastră este îmbrăcată de modişti.”

Mulţi istorici francezi arată în paginile lor dedicate acestui război că în 1870 generalii lui Napoleon al III-lea erau incapabili şi destul de fanfaroni, inclusiv la capitolul vestimentaţie. Uniformele militare franceze au rămas neadaptate pentru noile tipuri de războaie pînă în 1914 cînd, de exemplu, soldaţii purtau pantaloni roşii, ceea ce le permitea germanilor să-i repereze cu o foarte mare uşurinţă…

Dacă Franţa a fost traumatizată în 1870, înfrîngerea i-a şi sudat puternic pe francezi, şi doar în cîţiva ani ei au reuşit să plătească imensa datorie de război şi să transforme din nou Parisul într-un veritabil „oraş al luminilor”. Germanii, însă, după ce au asediat Parisul şi l-au bombardat în 1870, s-au ales, în ciuda victoriei, cu o imagine proastă pe plan internaţional, mai ales că în acei ani tehnica fotografică evoluase spectaculos. Iar imaginile Parisului bombardat cu faimosul tun gigantic construit de uzinele Krupp nu le-au adus germanilor nici un fel de simpatie europeană sau internaţională.