În localitatea Brive-la-Gaillarde din regiunea Corrèze muncipalitatea a fost obligată să taie un cedru înalt de 32 de metri şi vechi de 180 de ani. Motivul? Din cauza secetei din ultimii trei ani monumentalul arbore s-a uscat şi risca să se prăbuşească. Informaţia este furnizată de cotidianul Le Parisien care a publicat săptămîna trecută un dosar pe tema agoniei pădurilor franceze.

Autorităţile franceze sunt în stare de alertă întrucît pădurile suferă din cauza secetei, a fost creată o celulă de criză pentru evaluarea situaţiei, deşi, spun specialiştii, soluţie imediată nu există. Arborii mor efectiv „de sete”, dar şi din cauza numeroşilor agresori care ei, se înmulţesc în context de caniculă, mai precis insectele şi diversele tipuri de ciuperci. Specialiştii invitaţi să se exprime în paginile cotidianului Le Parisien arată că fiecare specie de arbore încearcă să se salveze cum poate: stejarii nu mai „transpiră” ca să economisească fiecare picătură de apă, mestecenii se debarasează de frunze, teii „se decalează” în raport cu anotimpul şi trec „în regim de toamnă” încă de la jumătatea verii…

În mai multe regiuni ale Franţei situaţia este deja catastrofală, spun specialiştii, dînd ca exemple Alsacia, Lorena sau Champagne. O soluţie evocată de experţi este ca în viitoarele decenii să fie plantate în Franţa specii rezistente la caniculă şi secetă, cum ar fi cedrul libanez, sau o esenţă de brad, Nordmann, care rezistă bine în Turcia. Statul francez alocă un milion de euro anual cercetărilor legate de salvarea pădurilor. În unele regiuni au dispărut sau dispar păduri considerate veritabile vestigii istorice, plantate pe vremea Regelui Soare de neobositul ministru al acestui, Colbert.

În acest moment cînd din cauza pandemiei se vorbeşte mult despre „distanţare socială”, acelaşi termen este utilizat şi în cazul arborilor: în multe păduri, pentru salvarea lor, se intervine pentru ca între abori distanţele să fie mai mari, astfel încît competiţia lor pentru apă să fie ceva mai suportabilă.

Peste 40 de ani, Franţa va prezenta mai mult ca sigur o compoziţie forestieră difertă, mai explică experţii. Şi în trecut, de altfel, s-au produs modificări brutale. De exemplu, în anii 70, ulmii din Franţa au fost decimaţi în proporţie de 99 la sută din cauza unei boli importate…

Franţa nu este însă singura ţară din Europa afectată de caniculă şi secete. Situaţia este şi mai gravă în Germania, arată cotidianul Le Parisien, iar în ultimii ani au fost trase semnale de alarmă şi în Spania, în Polonia, în ţările baltice, în ţările nordice…

Dacă pînă la sfîrşitul secolului temperatura va creşte cu patru grade, în jur de 20 la sută din Peninsula Iberică se va transforma într-un deşert, avertizează Agenţia europeană pentru mediul înconjurător. În paralel, mai ales în ţările din sudul Europei, riscul amplificării incendiilor de păduri este în creştere.

O cercetătoare franceză, Nathalie Breda, care acordă un interviu cotidianului Le Parisien, compară reacţia arborilor în context de secetă cu reacţia oamenilor în context de coronavirus. Pe aceeaşi parcelă, spune ea, unii arbori din aceeaşi specie mor de sete iar alţii rezistă, fără să ştim exact de ce. Iar în marile aglomeraţii, unele specii, precum teii sau frasinii rezistă mai bine „stresului hidraulic”.

Arborii îi transmit omului, fără îndoială, nişte mesaje, nişte semnale de alarmă. Mai rămîne de văzut dacă omul va fi destul de inteligent pentru a le capta, descifra şi acţiona în consecinţă.