Într-un moment cînd Fondul Mondial pentru mediul înconjurător lansează un terifiant semnal de alarmă legat de dispariţia biodiversităţii, acest raport legat de exporturile europene de pesticide mi se pare că ar trebui să declanşeze un enorm scandal.

Europenii nu au motive să fie mîndri de acest comerţ cu pesticide şi de altfel el funcţionează în condiţii de mare opacitate, arată cotidianul Le Monde. Unele dintre îngrăşămintele chimice exportate conţin substanţe toxice interzise de zece ani pe teritoriul Uniunii Europene. Asociaţia elveţiană Public Eye şi filiala britanică a organizaţiei Greenpeace au dezvăluit aceste informaţii, printre ele şi faptul că Marea Britanie este campioana absolută a acestor exporturi. Tot Marea Britanie, citim în Le Monde, exportă cel mai mare număr de substanţe interzise în Europa, în număr de 18.

Pe lîngă Marea Britanie, pe lista acestor ţări exportatoare de produse toxice pentru om şi pentru biodiversiate în general se mai află Italia, Olanda, Germania, Franţa, şi Spania. Importatorii sunt mulţi, cam 85 de ţări din America, Asia şi Africa, două treimi dintre ele fiind ţări în curs de dezvoltare. În materie de cinism acest tip de comerţ mi se pare stupefiant şi mai ales imoral. Cu atît mai mult cu cît Uniunea Europeană se consideră în prima linie a protecţiei mediului înconjurător.

Cinismul de care vorbeam are însă şi ceva sinucigaş, întrucît europenii importă apoi masiv produse alimentare din Statele Unite, Brazilia şi Ucraina, adică din principalele trei ţări unde exportă produse toxice. Este ceea ce Le Monde numeşte efectul de boomerang: exportatorul se intoxică ulterior cu ceea ce exportă ca produs toxic.