Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Este inevitabilă prăbuşirea lumii în care trăim?

eic97bexkawjhzj.jpg

Image source: 
Premier Parallèle

În Franţa, doi cercetători specialişti în mediul înconjurător publică un eseu în care critică apetitul unora pentru scenariile-catastrofă. Acest tip de demers este contraproductiv întrucît îi descurajează pe oameni să caute soluţii, spun cei doi autori.

Fiecare epocă îşi are profeţii săi negativi, întotdeauna au existat voci, uneori celebre, care au profetizat fie sfîrşitul lumii, fie sfîrşitul civilizaţiei, fie prăbuşirea Occidentului… Le pire n’est pas certain (Răul absolut nu este sigur), se intitulează un eseu semnat de Catherine şi Raphaël Larrère, apărut la editura Premier Parallèle, în care cei doi denunţă aceste curente catastrofiste, sau gîndirea „colapsologică” a celor tentaţi să vadă peste tot semnele unui colaps general.

Pandemia de coronavirus a venit ca un fel de „cadou” pentru catastrofişti, declinişti şi colapsologi. Criza sanitară cu efectele ei multiple a fost inclusă în argumentele acestor profeţi cam în felul următor: v-am spus că totul se va prăbuşi, aţi văzut că am avut dreptate? Doi astfel de „colaposologi”, Paul Servigne şi Raphaël Stevens au publicat în 2015 în Franţa, la editura Seuil, o carte care a avut un anumit succes, cu un titlu fără echivoc privind profeţia lor: „Cum se poate prăbuşi totul”.

Într-un interviu acordat cotidianului Libération, cercetătorii amintiţi mai sus, autorii eseului Le pire n’est pas certain polemizează cu colaposlogii şi îi consideră nişte impostori. Mai mult chiar decît atît, afirmă deci Catherine şi Raphël Larrère, colapsologii fac jocul liberalismului şi al societăţii de consum. Şi aceasta întrucît marele public, după ce i se spune că totul este pierdut, se complace în letargia sa şi nu mai încearcă să găsească soluţii pentru corectarea traiectoriei consumeriste. Dacă tot vine sfîrşitul, de ce să mai facem eforturi pentru a ne opune catastrofei, mai bine să ne prăbuşim profitînd de plăcerile momentului – cam aşa sunt tentaţi să-şi spună oamenii îndoctrinaţi de colapsologi.

Mesajul celor doi anti-colapsologi merită reţinut: epidemia, în ciuda efectelor sale grave, pune în lumină şi capacitatea oamenilor de a se organiza, de a rezista, de a combate virusul. În loc să credem că s-a terminat cu civilizaţia industrială şi cu umanitatea, mai bine am asimila lecţia pe care ne-o dau dificultăţile pentru a acţiona afirmă în Libération cei doi francezi într-un spirit de optimism lucid.