Libertăţile individuale şi libertatea presei, în pericol din cauza pandemiei de Covid

Pauline Adès-Mével: «Două lucruri ameninţă libertatea presei. In primul rând, regimurile – de cele mai multe ori autoritare – care au instaurat decrete şi măsuri care limitează libertatea presei. Au făcut-o profitând de pandemie, de situaţie. Astfel, unele regimuri şi-au spus : ceea ce nu putem face în vremuri normale, o s-o facem acum. Aşa au fost votate anumite legi care limitează deplasările oamenilor, difuzarea informaţiilor, care limitează jurnalismul şi libertatea de a informa. In al doilea rând, anumite regimuri au adoptat legi fără să prevadă însă când vor fi abrogate. Există astfel ţări în care nu ştim când vor fi ridicate măsurile restrictive, lucru foaret grav. In Ungaria, am văzut că măsurile au fost totuşi ridicate în momentul în care epidemia s-a atenuat. Ne putem întreba totuşi dacă aceste măsuri ar fi fost ridicate fără presiunile internaţionale care s-au făcut asupra regimului de la Budapesta. In realitate, toate aceste măsuri sunt nefaste, sunt o formă de cenzură pentru că au fost luate în momente grele pentru populaţiile respective. Astfel de legi ar trebui adoptate în momentul în care cetăţenii sunt perfect conştienţi – şi nu traumatizaţi ca în timp de pandemie – în perioade când pot reacţiona, se pot alarma sau coborâ în stradă ca să protesteze.»

Vasile Damian: Si totuşi, cum se pot împăca cerinţele medico-sanitare cu libertăţile individuale? Ce e de făcut? Déjà, pentru acest interviu suntem amândoi cu masca pe faţă, lucru inimaginabil în vremuri normale?

P.A-M: «Rolul asociaţiei noastre, Reporteri fără frontiere, este să apere libertatea presei, nu să propună sau să promoveze vreo măsură sanitară. In cazul în care se limitează libertatea de mişcare, chiar şi luând măsuri sanitare, jurnaliştii trebuie să poată continua să lucreze. Nu li se pot refuza sistematic răspunsuri la întrebările pe care le pun, nu pot fi împiedicaţi să se mişte, să lucreze şi nu pot fi împiedicaţi să-şi exprime o opinie prin intermediul unui reportaj sau să fie taxaţi drept dezinformatori şi apoi să fie încarceraţi. Trebuie să se găsească o cale de mijloc. Trebuie instaurate măsuri sanitare lăsându-i însă totodată pe jurnalişti să lucreze pentru că, să nu uităm, în această perioadă de pandemie, jurnaliştii sunt esenţiali. Ei reprezintă unul dintre cele mai bune mijloace de a limita criza şi propagarea pandemiei.»

V.D: Vi se pare că Europa, Uniunea europeană, a fost la înălţimea acestei crize sanitare?

P.A-M: «Europa a fost un focar al pandemiei, chiar dacă nu a fost cel mai mare focar. Numărul de cazuri în Europa este foarte important dar instituţiile europene s-au evidenţiat prin absenţa lor. Nu a existat nicio politică europeană, nu a existat un răspuns european în faţa crizei, lucru care a lipsit şi a fost foarte vizibil. Ar trebui deci, plecând de la învăţămintele trase de pe urma acestei crize, ca Europa să-şi reunească forţele pentru a instaura o politică comună pentru a combate atât criza sanitară cât şi tot ceea ce afectează libertatea de expresie şi libertatea presei.»

V.D: S-a vorbit aici mult despre supravegherea electronică, despre rolul noilor tehnologii în gestionarea crizei sanitare. Dvs. ce părere aveţi despre aceste noi metode – fişarea oamenilor, când intră la restaurante sau întâlnesc persoane contaminate cu coronavirusul?

P.A-M: «In privinţa supravegherii electronice – fişarea sau spionarea unor nume sau persoane – asociaţii precum Reporteri fără frontiere sunt importante şi utile pentru a denunţa regimuri care, profitând de criza sanitară, au vrut să implementeze anumite măsuri – au fost manifestaţii chiar şi în Franţa pe această temă. Acest gen de ameninţări încep deci să apară iar anumite state le utilizează déjà. In timp de criză sanitară, fişarea persoanelor poate fi utilă dar această dezbatere cred că depăşeşte cadrul strict al libertăţii presei. In Israel spre exemplu, nu a fost vorba să se fişeze doar jurnaliştii sau sursele lor ci s-a dorit fişarea celor contaminaţi. De aceea spun că e o problemă mai largă decât libertatea presei.»

V.D: In intervenţia Dvs. de la Forumul de la Caen aţi dorit să aduceţi un omagiu jurnaliştilor, muncii lor în timpul acestei crize sanitare. De ce?

P.A-M: «E important să reamintim că libertatea de a informa, libertatea informaţiei şi informaţia există graţie acestor jurnalişti care sunt pe teren. Din păcate, există o criză, o neîncredere în jurnalişti. De aceea, pentru organizaţii precum a noastră, este important să reamintim că aceşti jurnalişti trebuie apăraţi, trebuie lăsaţi să meargă pe teren pentru a culege mărturii din zonele infestate cu coronavirusul dar şi din zonele de război pentru că fapt este acelaşi lucru. Jurnaliştii trebuie deci omagiaţi pentru că au fost toţi prezenţi şi ne-au adus informaţii importante. Tin de asemenea să-i reamintesc aici pe toţi bloggerii şi pe toţi avertizorii de integritate care au contribuit şi ei la libertatea informaţiei cu tpate că, unii dintre ei, au fost hărţuiţi de anumite regimuri.»