Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Turcia şi „politica loviturilor tactice succesive”

capture_decran_2020-10-12_a_15.10.01.png

Nava de explorare turcă Oruç-Reis în Mediterana
Nava de explorare turcă Oruç-Reis în Mediterana
Image source: 
TURKISH DEFENCE MINISTRY / AFP

Turcia a anunţat duminică 11 octombrie că îşi va trimite din nou nava de explorare Oruç-Reis în Mediterana. Astăzi Atena a reacţionat prompt spunînd că prezenţa acestei nave înseamnă „o ameninţare directă la adresa păcii şi a securităţii în regiune”. Turcia lui Erdogan îşi continuă politica agresivă împotriva propriilor aliaţi din cadrul Alianţei Atlantice şi se comportă din ce în ce mai mult ca o putere regională – iată concluzia la care ajung mulţi comentatori francezi.

„Astăzi preşedintele turc mizează pe o politică a loviturilor tactice succesive”. Am citat din ceea ce afirmă în cotidianul Le Figaro un universitar de la Grenoble, Jean Marcou, specialist în geopolitica Mediteranei şi a Orientului Mijlociu.

Care este însă efectiv obiectivul lui Recep Tayyip Erdogan? Le Figaro reia analiza unui diplomat occidental pentru a răspunde la această întrebare: „Erdogan nu are în cap decît o singur idee: supravieţuirea sa politică. El este în pierdere de viteză în propria sa ţară. Economia merge prost. Perioada fastă a formaţiunii sale, Partidul Justiţiei şi al Dezvoltării, la putere de 18 ani, s-a încheiat. Ghidat de noua sa alianţă cu ultranaţionaliştii Partidului de acţiune naţionalistă, Erdogan promovează o politică de multiplicare a crizelor”.

Nu este de altfel greu de observat că preşedintele turc se află la originea multor focare de instabilitate şi a multor provocări. În Siria el s-a războit cu luptătorii kurzi, care erau aliaţi ai occidentalilor împotriva Organizaţiei stat islamic. În Libia a ţinut să-şi creeze o zonă de influenţă şi a finanţat mercenari. Tot el se află şi în spatele relansării conflictului din Nagorno Karabah, ca şi cum ar fi vrut să testeze capacitatea de reactivitate a Rusiei. În Mediterana el testează capacitatea de reactivitate a occidentalilor şi ordonă prospecţiuni gaziere în apele teritoriale ale Greciei. O altă zonă în care se agită este partea de nord a Ciprului ocupată de Turcia din 1974. S-ar spune că imediat ce se stinge sau se atenuează un focar de criză, Recep Tayyip Erdogan are grijă să aprindă altul.

În ultimele zile Rusia a intervenit ca să stingă incendiul reaprins de Ankara în Caucaz, altfel spus conflictul dintre Armenia şi Azerbaidjan legat de enclava armeană Nagorno Karabah situată în teritoriu azerbaidjanez. Ca şi cum ar avea oroare de vid, altfel spus de un moment de acalmie, Recep Tayyip Erdogan a reînceput să-i irite pe greci anunţînd că între 12 şi 20 octombrie nava turcă de prospecţiuni gaziere va opera în Mediterana.

A existat o vreme cînd politica externă a Turciei era formulată cam aşa: zero probleme cu vecinii. Acum ea a devint exact contrariul: probleme cu toţi vecinii, şi cu întreaga regiune, şi dacă se poate şi cu occidentalii.

Le Figaro îl citează pe un cercetător turc, Emre Kursat Kaya, care pune agresivitatea Turciei şi pe seama vidului geopolitic lăsat în Orientul Mijlociu de americani. Faptul că americanii s-au dezinteresat treptat de această zonă este un veritabil cadou geopolitic pentru Recep Tayyip Erdogan, mai arată cercetătorul turc.

În presa europeană deseori a fost formulată această întrebare: dacă Turcia mai este efectiv un aliat al Occidentului, şi dacă statulul ei de membră a Alianţei Atlantice poate fi considerat compatibil cu politica agresivă a lui Erdogan. Pentru moment răspunsul este acesta: Turcia se consideră mult prea importantă în cadrul Alianţei, prin poziţia sa geografică, pentru a se teme că ar putea fi exclusă din tratat.

Revenind la tensiunile dintre Grecia şi Cipru, pe de o parte, şi Turcia pe de altă parte: Uniunea Europeană a avertizat Ankara că va decreta sancţiuni dacă nava turcă îşi va continua explorările energetice în apele teritoriale revendicate de greci şi de ciprioţii greci. Subiectul revine acum în actualitate, probabil că vor fi reluate discuţiile pentru ca tensiunile să nu degenereze. Ministrul de externe al Germaniei, Heiko Maas, este aşteptat de altfel miercuri 14 octombrie la Ankara pentru a aborda problema şi a calma eventual situaţia.