Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Erodarea influenţei Rusiei în zone din imediata sa vecinătate

conflit-haut-karabakh-stepanakert_0.jpg

Bombardamente la Stepanakert, capitala regiunii Nagorno-Karabah din Azerbaidjan unde armenii sunt majoritari, 4 octombrie 2020
Bombardamente la Stepanakert, capitala regiunii Nagorno-Karabah din Azerbaidjan unde armenii sunt majoritari, 4 octombrie 2020
Image source: 
Karo Sahakyan / Armenian Government / AFP

Rusia nu a reuşit să impună respectarea acordul de încetare a focului dintre Armenia şi Azerbaidjan, acord negociat la Moscova pe 9 şi pe 10 octombrie. De atunci acelaşi scenariu se repetă aproape zilnic, Armenia şi Azerbaidjanul se acuză reciproc de încălcarea armistiţiului. Ceea ce îi determină pe mulţi observatori să afirme că influenţa Rusiei în fostele republici sovietice este în scădere. Situaţia din Republica Belarus sau cea ce se întîmplă în Kârgâzstan sunt încă două exemple în acest sens.

Moscova a făcut tot posibilul pentru a-şi menţine relaţii strînse cu fostele republici sovietice, unele dintre ele devenite un spaţiu-tampon între Federaţia Rusă şi zonele de influenţă occidentală. Putin a comis însă şi grave greşeli. El i-a umilit, de exemplu, pe ucraineni printr-un diktat demn de epoca lui Stalin, atunci cînd a anexat Crimeea. Pe de altă parte, în cîteva astfel de republici s-au încrustat la putere şefi care practică un dublu joc faţă de Putin. Belarusul Alexandre Lukaşenko este unul dintre ei, el a „navigat” în ultimii 20 de ani în funcţie de interesele sale imediate, uneori simulînd o apropiere de Uniunea Europeană, alteori exaltînd fraternitatea cu marele popor rus.

Cotidianul Le Figaro arată într-un dosar dedicat acestui subiect, scăderea influenţei lui Putin în fostul spaţiu sovietic, că în prezent trei dintre ţările care au semnat cu Rusia un tratat de alianţă strategică sunt în criză. Cele trei ţări sunt Republica Belarus, Armenia şi Kârgâzstan. Toate trei fac parte din Organizaţia tratatului de securitate colectivă, structură cu vocaţie politico-militară creată în 2002, ansamblu care mai cuprinde Kazahstanul şi Tadjikistanul. Iată însă că Republica Belarus, Armenia aflată practic în război cu Azerbaidjanul, precum şi Kârgâzstanul unde este contestată realegerea preşedintelui Sooronobai Jeenbekov, aceste trei ţări deci au devenit focare de instabilitate.

Le Figaro citează experţi care arată că Rusia se mai confruntă şi cu „activitatea crescîndă a unor actori exteriori”. Lituania şi Polonia îi sprijină pe belaruşi ca să scape de Lukaşenko, iar Turcia, ţară membră a Alianţei Atlantice, sprijină deschis Azerbaidjanul în conflictul său cu Armenia. Turcia încearcă să-şi joace un rol în Caucaz, unde pe vremuri se întindea Imperiul Otoman. Din punctul de vedere al Turciei, prezenţa Rusiei în Caucaz este rezultatul unei lungi campanii  de cucerire colonială dusă între 1775 şi 1864.

Nici China nu este absentă din aceste jocuri care erodează influenţa Rusiei în fostul ei areal de autoritate. Experţii citaţi de Le Figaro evocă influenţa tot mai mare a Chinei în Kârgâzstan, mai ales prin marele ei proiect economic şi comercial al noilor drumuri ale mătăsii. Kârgâzstanul are o frontieră comună cu China lungă de 858 de kilometri, ceea ce explică influenţa economică chineză, deşi Rusia îşi conservă influenţa politică, mai ales datorită bazelor militare...

În ultimii zece ani Vladimir Putin a reuşit să-şi extindă influenţa în Orientul apropiat, în ţări precum Siria şi Libia. În schimb pare să fie în perdere de viteză în zonele limitrofe Rusiei.

În ce priveşte Kârgâzstanul, putem spune că această fostă republică sovietică din Asia centrală este singura, dintre cele cinci, în care mai există o anumită libertate a presei şi o practică democratică. În ultimii 15 ani, arată Le Figaro, doi dintre predecesorii actualului preşedinte au fost de altfel alungaţi de la putere sub presiunea străzii. Democraţia nu a adus însă şi prosperitate, iar veniturile populaţiei provin din ceea ce trimit cei plecaţi la muncă în Rusia sau în Kazahstan.

Epidemia de coronavirus a agravat însă situaţia întrucît în jur de 200 000 de migranţi economici şi-au pierdut locurile de muncă şi s-au întors acasă la ei în Kârgâzstan, unde nu au nimic de făcut. Covid-19 a devenit de altfel un element geopolitic perturbator cu consecinţe încă imprevizibile.