Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cronica pariziană: polemică în jurul unui propuneri - Paul Verlaine şi Arthur Rimbaud împreună la Panteon

pantheon_with_to_its_great_men_engraving_by_wikimedia_commons.jpg

Panteonul Republicii Franceze. "Marilor oameni, patria recunoscătoare"
Panteonul Republicii Franceze. "Marilor oameni, patria recunoscătoare"
Image source: 
Wikimedia Commons

În Franţa a izbucnit o polemică după ce un grup de scriitori, intelectuali şi foşti miniştri ai culturii a propus ca poeţii Paul Verlaine şi Arthur Rimbaud să fie acceptaţi împreună în Panteonul Republicii Franceze. Decizia îi revine preşedintelui Emmanuel Macron.  Un alt grup de intelectuali însă îi cere preşedintelui să nu comită o astfel de „eroare”.

Încep prin a preciza că ori de cîte ori rămăşiţele pămînteşti ale unei personalităţi sunt transferate la Panteon este ca şi cum respectiva persoană ar fi canonizată. Altfel spus i se recunosc merite incontestabile aduse Franţei. 78 de corpuri au fost depuse pînă acum în acest loc reprezentînd într-un fel şi memoria Franţei. Citez cîteva nume: Voltaire, Victor Hugo, Alexandre Dumas şi Emile Zola – mari scriitori, Jean Moulin - erou al rezistenţei, Pierre şi Marie Curie - fizicieni, Léon Gambetta – mare republican şi om de stat…

De ce nu şi-ar avea deci locul, în Panteonul Franţei, Paul Verlaine şi Arthur Rimbaud care sunt poeţii cei mai cunoscuţi, cei mai citaţi şi poate cei mai îndrăgiţi de francezi? Primul a trăit între 1844 şi 1896, al doilea a ars ca o flacără, s-a născut în 1854 şi a murit la 37 de ani, în 1891. Iată care sunt argumentele celor care pledează pentru transferarea la Panteon a acestor doi poeţi rebeli, revoltaţi împotriva tuturor convenţiilor epocii lor, şi care au avut împreună o relaţie homosexuală: „Prin geniul lor ei au îmbogăţit patrimoniul Franţei. Ei sunt deasemenea două simboluri ale diversităţii. Ei au avut de suferit din cauza homofobiei epocii. Ei sunt de fapt nişte Oscar Wilde francezi.” Printre cei care au semnat în favoarea „panteonizării” celor doi poeţi se numără filozoful Michel Onfray, jurnalista Christine Ockrent precum şi nouă foşti miniştri ai culturii, printre ei Jack Lang, petiţia fiind sprijinită şi de actualul ministru al culturii, doamna Roselyne Bachelor.

O contrapetiţie a fost însă transmisă preşedintelui Macron, şi publicată în Le Monde, semnată de alte nume sonore, precum poetul Adonis sau romancierul Eri de Luca. Din punctul lor de vedere, cei doi poeţi, în ciuda geniului lor, nu îşi au locul alături de foşi eroi ai Rezistenţei, mai ales că în cursul vieţii lor nu au excelat prin acte de patriotism. Mai ales lui Arthur Rimbaud i se reproşează că în 1870 dorea victoria prusacilor în războiul împotriva Franţei, pentru a-şi încheia apoi cariera nu ca poet ci ca negustor de arme în Africa.

Dar mai ales celor care vor „panteonizarea”, împreună, a lui Arthur Rimbaud şi a lui Paul Verlaine li se reproşează că amestecă între ele criterii ţinînd de identitate sexuală şi de merite reale. Unii oameni de litere francezi au intervenit în polemică pentru a preciza că Rimbaud şi Verlaine au avut o relaţie homosexuală „pasageră”, că de fapt ambii au trăit şi cu femei. Deci intenţia unora de a celebra, în Panteonul Republicii, ideea de „diferenţă” în materie de orientare sexuală nu-şi găseşte cea mai bună exemplificare în Rimbaud şi Verlaine. De altfel cei doi s-au separat în condiţii tumultoase, Verlaine, beat fiind, a tras cu pistolul în Rimbaud… Ideea de a-i plasa pe aceşti doi reprezentanţi ai boemei artistice în Panteon este „sentimentală şi macabră”, mai spun cei care se opun iniţiativei. Cu atît mai mult, adaugă ei, cu cît nici Verlaine şi nici Rimbaud nu pot fi comparaţi cu Oscar Wilde, scriitor care efectiv a avut de suferit din cauză că era homosexual, pentru acest motiv a şi fost închis timp de doi ani în ţara sa, în marea Britanie, fiind apoi obligat să se exileze în Franţa.

Principalul merit al acestei polemici, după părerea mea, este de a readuce în actualitate contextul istoric în care au trăit cei doi poeţi şi mai ales poezia lor. Cele două universuri poetice figurează deja în panteonul culturii universale.