„Eram cu toţii pe scenă, pregătiţi de spectacol şi aşteptîndu-i pe spectatori cînd a venit decizia de interdicţie din partea sub-prefecturii”, a declarat actriţa Ruges Kirici pentru Agenţia France Presse. Ceea ce ar fi fost efectiv un eveniment s-a transformat într-o nouă dovadă că preşedintele Recep Tayyip Erdogan nu este omul deschiderii şi al reconcilierii naţionale în Turcia.

Şi totuşi, între 2002 şi 2014, cînd era prim ministru, Erdogan a autorizat utilizarea limbii kurde în spaţiul public, scrie tot Agenţia France Presse. El a încercat chiar să iniţieze un proces de pace cu Partidul Muncitorilor din Kurdistan. Această formaţiune duce, de treizeci de ani, un război de guerilla împotriva puterii de la Ankara sperînd să obţină independenţa, sau măcar autonomia regiunii unei kurzii sunt majoritari. Discuţiile au fost abandonate în 2015 iar kurzii, fie cei din interior sau cei din exterior, au devenit inamicul numărul unu pentru Erdogan.

Piesa care urma să se joace la Istanbul în limba kurdă era o traducere din Dario Fo, mai precis o adaptare a piesei sale „Claxoane, trompete şi petarde.” Această piesă a fost jucată în toate limbile pămîntului, de ce oare ar fi reprezentat o ameninţare pentru ordinea publică dacă spectatorii ar fi auzit-o şi în limba kurdă? s-au întrebat actorii trupei independente invitată să joace la Istanbul.

Unii comentatori văd în această interdicţie şi un semn al tensiunilor dintre noul primar, Ekrem Imamoglu, membru al opoziţiei, şi partidul religios al preşedintelui Recep Tayyip Erdogan. Poate că artiştii ar fi reuşit să creeze o breşă în zidul neîncrederii apărut mai ales din 2016 între autorităţi şi comunitatea kurdă. Aceasta din urmă este şi mai persecutată de la eşecul puciului din 2016.

Limba kurdă a fost multă vreme interzisă în Turcia, dar în ultimii 20 de ani lucrurile s-au mai schimbat. In nici un caz însă nu se poate vorbi, după cum au demonstrat-o marţi autorităţie turce, de un dezgheţ în ce priveşte problema kurdă.