Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


O caricatură a preşedintelui turc Erdogan publicată de Charlie Hebdo provoacă furie la Ankara

Tensiunile dintre Franţa şi Turcia riscă să se amplifice după ce revista umoristică Charlie Hebdo a publicat în numărul ei de săptămîna aceasta, apărut miercuri 28 octombrie, o caricatură a preşedintelui Recep Tayyip Erdogan. Preşedinţia turcă anunţă „acţiuni judiciare şi diplomatice” legate de apariţia acestei caricaturi.

Preşedinţia turcă a condamnat „cu cea mai mare fermitate” această caricatură pe care o consideră „abjectă” şi care ar reflecta „ostilitatea faţă de Turcia şi faţă de islam”. Într-un discurs pronunţat la Ankara, Recep Tayyip Erdogan a mai spus, citez: „Nu m-am uitat la această caricatură. Inutil să mai spun ceva legat de aceşti nemernici. Furia mea nu este declanşată de acest atac abject împotriva persoanei mele ci datorită insultelor aduse Profetului”.

Recep Tayyip Erdogan i-a reproşat deja în termeni insultători lui Emmanuel Macron atitudinea adoptată după asasinarea, de către un tînăr islamist, a profesorului de istorie francez Samuel Paty, pe 16 octombrie. Reamintesc că teroristul l-a ucis pe Samuel Paty întrucît acesta le-a arătat elevilor săi, în cadrul unei discuţii despre libertatea de expresie, caricaturile Profetului Mahomed apărute în revista Charlie Hebdo. Seful statului francez a declarat la acea oră că Franţa nu renunţă la caricaturi, la libertatea de expresie, la libertatea de a critica, ironiza şi chiar de a blasfemia. Erdogan l-a tratat pur şi simplu de „nebun” pe Emmanuel Macron şi a orchestrat în lumea arabă şi musulmană un boicot împotriva produselor franceze.

Caricatura care l-a indignat atît de mult pe Erdogan îl reprezintă pe acesta aşezat pe un fotoliu, în slip, cu o canetă de bere în mîna dreaptă şi ridicînd cu mîna stînga fusta unei femei căreia îi sunt astfel descoperite fesele. Femeia, care poartă voal islamic, exclamă „Ah, Profetul!”. Iar comentariul caricaturii sună cam aşa: Erdogan, în privat, este foarte amuzant („Erdogan, dans le privé, il est très drôle”).

Dincolo de furia lui Erdogan trebuie spus că între Turcia şi Franţa tensiunile au început mai de mult, pe teren geopolitic, în Siria, în Libia, în Nagorno-Karabah, în zona Mediteranei orientale, în cadrul Alianţei Atlantice, datorită şantajului migratoriu practicat de preşedintele turc precum şi datortă politicii acestuia de a controla şi influenţa comunităţile turce şi musulmane din Europa. Din toate aceste motive europenii reflectează la adoptarea unor sancţiuni împotriva Turciei, chiar dacă pe hîrtie această ţară este aliatul lor militar. Recep Tayyip Erdogan duce de o vreme o politică de provocări faţă de Uniunea Europeană, Uniune în care Turcia nu a fost primită, şi pe care preşedintele turc ar dori să o vadă cît mai dezbinată şi eventual dezmembrată.

Furia sa împotriva caricaturilor nu diferă cu nimic, pe de altă parte, faţă de atitudinea pe care o au dintotdeauna dictatorii şi liderii autoritari faţă de umor, de ironie, de insolenţă, de ireverenţă, de critici. Nimeni nu neagă faptul că în acest domeniu, al desenului de presă şi al caricaturilor, uneori apar şi lucruri mai puţin reuşite, sau chiar de prost gust. Într-o ţară ca Franţa însă libertatea caricaturiştilor este totală, iar francezii sunt ataşaţi acestei libertăţi.

Erdogan caută cu orice preţ în prezent să adîncească această criză diplomatică precum şi tensiunile cu Franţa pentru că opunîndu-se Franţei şi lui Emmanuel Macron îşi imaginează că statura sa de lider regional va avea de cîştigat. Pentru moment, însă Erdogan trebuie să se consoleze cu această constatare: viziunea sa despre cum ar trebui să fie societatea şi lumea nu este împărtăşită chiar pe toată planeta, şi în nici un caz în Franţa.