Islamo-fascismul loveşte din nou în Franţa şi nu va fi învins nici cu flori şi nici cu lumînări…

Despre fanaticul ucigaş se ştiu ceva mai lucruri acum, de exemplu că era tunisian, că se numea Brahim, că avea 21 de ani şi că a sosit în Europa împreună cu un grup de migranţi clandestini. Pe data de 20 septembrie, dacă nu ar fi fost salvat de un vas de coastă italian, nu este sigur că Brahim ar fi ajuns viu în Europa pe ambarcaţiunea pe care se afla. Italia a vrut să-l expulzeze, dar individul a reuşit să vină în Franţa unde nu a atras cu nimic atenţia pînă la săvîrşirea crimelor.  

Cum spuneam, despre Brahim, care a ucis cu cuţitul se ştiu acum tot mai multe lucruri. Nu ştim însă prea bine, deocamdată, cine l-a îndemnat să comită aceste crime oribile într-o biserică, în ajunul unei importante sărbători catolice, cea a tuturor sfinţilor. Probabil că anchetatorii vor afla mai multe cînd Brahim însuşi va fi interogat, pentru că jihadistul, grav rănit de poliţie, se află în prezent sub supraveghere într-un spital.

Îndoctrinarea sa s-a produs cu siguranţă în ţara sa natală, în Tunisia, altfel spus în singura ţară arabă în care valul revoluţionar izbucnit în 2010 a reuşit. Spre deosebire de Egipt, Siria sau Libia, de exemplu, Tunisia a reuşit să avanseze efectiv spre o reală democraţie, spre o reală egalitate între femei şi bărbaţi, spre crearea unui cadru instituţional apropat de valorile occidentale. În ciuda acestui progres impresionant, Tunisia este şi ţara de unde a plecat unul dintre cele mai importante contigente de jihadişti ca să lupte de partea Organizaţiei stat islamic în Irak şi în Siria, începînd din 2014.

Nu este deci exclus ca acest fanatic să fi acţionat în numele Organizaţiei stat islamic. Lichidarea militară a acestui califat, în primăvara anului trecut, nu înseamnă însă şi distrugerea reţelelor sale. Franţa se ştie în orice caz ameninţată de nebuloasa Organizaţiei stat islamic dispersată pretutindeni în Orientul Apropiat şi în nordul Africii, precum şi de Al Qaida, altă reţea teroristă.

În urmă cu cîţiva ani participam la un festival de teatru în Tunisia şi discutam cu actori tunisieni, oarecum încîntat să vă progresele democraţiei în ţara lor. Ei însă erau pesimişti şi mi-au vorbit de miile de asociaţii aşa-zis culturale şi de binefacere apărute în toată Tunisia, finanţate cu bani provenind din regiunea Golfului. Asociaţii doar cu numele pentru că de fapt ele sunt celule de difuzare a islamului radical. S-ar putea deci ca Brahim să se fi hrănit cu ură faţă de Franţa şi de Europa într-un astfel de cadru, finanţat de ţări care, pe de altă parte, sunt parteneri importanţi ai Occidentului.

Potrivit cotidianului Le Figaro, Ministerul de interne francez i-a alertat pe prefecţi în urmă cu cîteva zile în legătură cu fenomenul jihadismului individual. Doctrina aflată la baza acestui fenomen poate fi rezumată cam aşa: loviţi oriunde, cînd vă cade bine, cu ce aveţi la îndemînă. Nu este exclus de asemenea ca incitările la mobilizare împotriva Franţei lansate de preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan să fi fost un element declanşator al atacului de la Nisa.

Pe data de 14 iulie 2016, cînd francezii îşi sărbătoreau Ziua Naţională, un jihadist, tot tunisian, folosindu-se de un camion, a ucis 86 de persoane la Nisa, pe promenada Englezilor. Un atentat comis orbeşte, căruia i-au căzut victimă şi musulmani. De data aceasta jihadistul, probabil ca să fie sigur că ucide numai creştini, şi-a lansat atacul într-o biserică.

Emoţia este imensă în Franţa în acest moment, mai ales că acest nou atac se înscrie într-o serie neagră, după ce pe 16 octombrie a fost decapitat un profesor de istorie întrucît îi invitase pe elevi să reflecteze la ce înseamnă libertatea de expresie, pornind de la caricaturile Profetului publicate de Charlie Hebdo. Atacul de la Nisa se produce şi într-un context juridic important: tocmai se derulează procesul indivizilor implicaţi în atentatul comis în ianuarie 2015 împotriva redacţiei Charlie Hebdo, cînd aceasta a fost aproape în întregime masacrată. Oare terorismul islamo-fascist va fi fără sfîrşit? Oare va dura timp decenii întregi, oare va fi un nou război de o sută de ani? Mulţi europeni îşi pun astfel de întrebări legitime, şi privesc viitorul cu îngrijorare.

La Nisa populaţia oraşului aprinde acum lumînări şi depune flori pentru a omagia victimele. Joi 29 octombrie, la ora 15, în toate bisericile din Franţa au bătut clopotele, iar în dimineaţa zilei de 30 octombrie în toate bisericile sunt prevăzute slujbe în memoria victimelor dar şi pentru ca ura să nu triumfe în lume… Toate aceste gesturi au simbolistica lor şi sunt necesare, dar, cum spunea nu de mult un editorialist în presa franceză, islamo-fascismul nu va fi învins nici cu flori, nici cu lumînări şi nici cu slujbe religioase. Războiul împotriva acestei patologii religioase care este islamul radical necesită alte arme, mult curaj şi o mobilizare totală a democraţiilor.