Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Prezidenţiale americane: slogan contra slogan

capture_decran_2020-11-04_a_18.49.06.png

Image source: 
Colaj RFI

Sloganul cu care şi-a început campania candidatul democrat Joe Biden, Back to normal (Revenirea la normal) a fost considerat la început, de unii specialişti, ca fiind destul de „slab”, şi cam „bătrînicios”. Între timp, întrucît a intervenit şi pandemia, acest slogan a cîştigat în consistenţă, o lume întreagă şi-ar dori acum „revenirea la normal”. Matei Vişniec analizează în cele ce urmează „forţa mobilizatoare” a sloganurilor în istoria prezidenţialelor americane.

Un slogan bine ales, clar, sintetizînd în el un întreg program, poate fi extrem de eficient, deşi alegerile nu se cîştigă doar pe această bază. Back to normal a fost un slogan căruia i s-a reproşat faptul că punea prea mult accentul pe Trump, fără să sugereze şi alte transformări concrete. Este ca şi cum Joe Biden ar fi spus: Trump ne-a adus într-o situaţie anormală, pentru a depăşi acest moment este suficient să-l dăm deoparte şi să ne reluăm viaţa aşa cum era ea înainte ca Donald Trump să apară pe scena politică.

Sloganul lui Joe Biden nu este însă total nou, el a mai fost folosit în 1920 de candidatul Warren G. Harding. La acea oră, însă, Harding promitea revenirea la mentalităţile de dinaintea primului război mondial, în condiţiile în care prima conflagraţie mondială a fost un eveniment traumatizant şi pentru America. Reamitesc doar că epidemia de tifost exantemetic a făcut atunci mai multe victime printre soldaţii americani plecaţi pe frontul european decît luptele propriu-zise.

Dacă ar fi să dăm un premiu pentru claritate şi forţă de sugestie, cred că pe locul întîi s-ar situa sloganul lui Herbert Hover din 1928. El suna cam aşa: A chiken in evry pot. A car in evry garage. El le promitea deci americanilor că vor avea, toţi, cîte un pui pe foc şi cîte o maşină în garaj, deci bunăstare garantată. Interesantă asocierea dintre pui şi maşină. Puiul pe foc însemna în acelaşi timp şi armonie în familie, sugera imediat imaginea idilică a femeii care pregăteşte de mîncare pentru soţul ei şi pentru copii, în timp ce maşina era simbol de mobilitate, independenţă şi un atuu suplimentar pentru fiecare american de a găsi de lucru.

În 1944 Franklin Delano Roosevelt a făcut campanie cu sloganul Don’t change horse in midstream. Sloganul a fost preluat s-ar părea de la un proverb menţionat de primul preşedinte al Americii, Abraham Lincoln. Dar în acelaşi timp, într-o ţară în care figura cow-boy-ului este atît de puternică toată lumea înţelegea sfatul practic şi de bun simţ conţinut în el: cînd eşti pe cal, traversezi o apă şi te afli în mjlocul curentului, nu este de loc momentul potrivit pentru a schimba calul, tot cu el trebuie să faci un efort ca să ajungi la liman…

În spatele fiecărui slogan pot fi descifrate însă şi preocupările epocii. Iată, de exemplu, sloganul cu care a cîştigat alegerile George Bush în 1988: Read my lips: no new taxes. L-am putea traduce cam aşa: ascultaţi bine ce vă spun, nu voi mări impozitele.

Bill Clinton a cîştigat prima dată alegerile, în 1992, cu un slogan care a devenit celebru: It’s the economy, stupid! Un mod de a spune că economia era prioritatea priorităţilor pentru americani. Clinton a cîştigat atunci în faţa lui Bush care avea un bilanţ internaţional strălucit, doar că… economia americană intra în recesiune…

In ce priveşte primul solgan al lui Donald Trump, din 2016, Make America great again, el este reluarea, într-o versiune mai concisă, a ceea ce spunea Ronald Reagen în 1980, Let’s make America great again. Acest tip de slogan a funcţionat la Ronald Reagen şi la Donald Trump în primul rînd pentru că fiecare dintre ei, în felul său, a fost un temperament puternic. John Kerry, în 2004, a încercat şi el ceva asemănător, chiar două slogane cu accentul pe acelaşi scop: Let America be America Again (Să facem ca America să fie din nou America) şi A stronger America (O Americă mai puternică). John Kerry însă a fost perdant…

Joe Biden a încercat mai multe slogane, printre ele şi acesta: Our best days still lie ahead (Zilele noastre cele mai fericite sunt în faţa noastră). Greu de stimulat însă energiile cu o astfel de promisiune, mai ales pe timp de pandemie cînd oamenii mor pe capete… Şi totuşi, în viaţa politică, fără puţin optimism nu se poate înainta… Dar oamenii nu sunt naivi. În 2000 Al Gore a pierdut alegerile deşi a recurs la două slogane cît se poate de optimiste: Prosperity and progress, şi, al doilea, Prosperity for America’s families.

Arta de a concepe un slogan este subtilă. El nu-şi face efectul dacă sună prea plat, prea banal, prea demagog, prea tocit, prea optimist (în sens naiv). Şi oricum, chiar şi cînd este puternic, un slogan nu ajunge la destinaţie fără o personalitate puternică în spatele său.