Franţa – Egipt: un nou parteneriat strategic

Preşedintelui egiptean i s-a derulat covorul roşu la Paris iar la Palatul Elysée a fost primit cu tot protocolul de rigoare rezervat unei vizite de stat. Ceea ce a provocat iritarea unor organizaţii pentru apărarea drepturilor omului care reamintesc că în închisorile egiptene sunt 60 000 de deţinuţi politici. Într-un articol publicat de cotidianul Le Monde se arată că mareşalul al-Sissi, în numele luptei împotriva terorismului, reprimă orice dizidenţă politică, fie că este vorba de militanţi laici de stînga sau de islamişti afiliaţi Fraţilor Musulmani.

Preşedintele Emmanuel Macron înţelege probabil să construiască un parteneriat pragmatic cu omolgul său egiptean, într-un moment cînd relaţiile sale cu omologul său turc sunt într-un serios impas. Egiptul este considerat de occidentali ca o putere regională importantă care se opune islamului politic în Orientul Mijlociu.

Pe un plan mai concret, Emmanuel Macron şi Abdel Fattah al-Sissi împărtăşesc viziuni comune sau convergente în privinţa mai multor dosare reprezentînd tot atîtea crize: Siria, Iran, Irak, Liban, conflictul israelo-palestinian. În contextul politicii agresive a Turciei în Mediterana, preşedintele Emmanuel Macron vede în al-Sissi un aliat, iar Franţa a vîndut vase de război Egiptului. În materie de putere maritimă, Egptul se poate măsura acum cu Turcia, spun experţii. Franţa şi Egiptul se află, într-un fel, „în aceeaşi tabără” în cazul conflictului din Libia, în sensul că îl sprijină pe mareşalul Haftar, în timp ce Turcia sprijină autoritatea de la Tripoli. În 2017 Franţa a vîndut Egiptului arme în valoare de un miliard patru sute de milioare de euro, mai mult decît au vîndut americanii.

Organizaţiile de apărare a drepturilor omului consideră că Emmanuel Macron dispune de mijloace suficiente de persuasiune pentru a-l convinge pe al-Sissi la mai multe concesii pe plan intern. De exemplu, Franţa poate condiţiona vînzările de noi arme către Egipt de ameliorarea situaţiei drepturilor omului în această ţară. Reamintim că preşedintele al-Sissi a venit la putere în 2013 în urma unei lovituri militare. A fost răsturnat atunci primul preşedinte ales în mod democratic în Egipt, Mohamed Morsi, reprezentant al Fraţilor musulmani şi al unei ideologii urmărind islamizarea totală a societăţii. Al-Sissi a fost ales apoi preşedinte în 2014 şi reales în 2018. O modificare constituţională îi asigură în principiu preşedinţia pe viaţă, în buna tradiţie a regiunii. Deşi nimeni nu a uitat că în urmă cu zece ani, în urma „primăverii arabe”, revoltele populare au dus la prăbuşirea unor dictatori despre care nimeni nu credea că vor pleca vreodată de la putere: a fost cazul cu Ben Ali în Tunisia, cu Hosni Mubarak în Egipt, cu Muammar Gaddafi în Libia, cu Ali Abdallah Saleh în Yemen…

De notat că mareşalul al-Sissi a făcut totuşi un gest de deschidere înainte de a veni în Franţa, în sensul că i-a eliberat pe trei militanţi pentru drepturile personale în Egipt. Pe de altă parte, Egiptul s-a dotat în sfîrşit cu o lege privind funcţionarea organizaţiilor neguvernamentale, după trei ani de tergiversări. Prezenţa lui al-Sissi la Paris are o semnificaţie politică şi în contextul în care Franţa este decisă să pună capăt influenţei Fraţilor musulmani în multe moschei de pe teritoriul Hexagonului. În spatele acestei reţele se află de fapt dorinţa Turciei de a controla comunitatea musulmană din Franţa. Cu siguranţă că bunele relaţii întreţinute de Emmanuel Macron cu al-Sissi nu sunt pe gustul lui Erdogan, iar parteneriatul strategic dintre Franţa şi Egipt are şi valoarea unui avertisment trimis liderului turc.