Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Alegerile din România reflectate în presa franceză

„România: stînga pe locul întîi dar exclusă de la putere”. Este titlul unui articol apărut în cotidianul francez Le Figaro, semnat de Paul Cozighian. Iată şi un titlu din Libération semnat de Eric de Lavarene: „Legislative în România, absenteism recod, să fie vina pandemiei?” Alegerile din România au atras atenţia presei franceze şi sunt o bună ocazie pentru semnalarea unor probleme serioase cu care se confruntă românii.

Dacă ar fi să dau un premiu pentru cea mai interesantă analiză publicată în aceste zile în presa franceză, i l-aş da editorialistului Pierre Haski care în fiecare dimineaţă, de luni pînă vineri inclusiv, semnează o cronică de trei minute pe postul de radio France Inter. Despre alegerile din România au apărut informaţii în aproape toate principalele cotidiene, Le Monde, Libération, Le Figaro, La Croix… Am găsit informaţii (în general preluate de la Agenţia France Presse) precum şi vagi comentarii şi pe site-urile revistelor Le Point, L’Express şi l’Obs, sau pe site-ul publicaţiei economice Les Echos.

Rar întîlnesc însă veritabile analize cum este cea semnată de Pierre Haski care are marele talent de a concentra în numai trei minute nu doar informaţii ci şi reflecţii geopolitice cum ar fi următoarea: „Politica internă a unei ţări membre a Uniunii Europene poate părea ceva îndepărtat şi fără impact asupra altora; dar criza actuală legată de Ungaria şi de Polonia care blochează adoptarea planului de relansare economică al celor 27 demonstrează că lucrurile nu stau chiar aşa, şi că avem interesul să înţelegem mutaţiile, evoluţiile partenerilor noştri, chiar dacă nu există, în fapt, un spaţiu politic unic în Europa.”

Pierre Haski avansează aici o idee importantă, care ar trebui să ajungă în primul rînd la urechile responsabililor de la Bruxelles. „Mutaţiile politice” din ultimii ani din Ungaria şi Polonia afectează în prezent buna funcţionare a Uniunii Europene, şi ar fi în interesul Europei ca ţările din vest să fie mai atente la ce îi doare pe est-europeni, la ce îi preocupă şi la ce resimt ei mai ales în contextul marelui dezechilibru economic din spaţiul Uniunii Europene.

În mai multe comentarii, de exemplu, este preluată o informaţie legată de marele număr de români plecaţi să lucreze în Occident. Revista Le Point avansează cifra de patru milioane. În spatele acestei cifre se ascunde însă un dublu eşec, ceea ce puţini editorialişti încearcă să analizeze. Faptul că patru milioane de români şi-au părăsit ţara ca să găsească locuri de muncă mai bine plătite este atît un eşec al clasei politice române cît şi al Europei care nu a fost atentă la acest dezechilibru. Ori, această lipsă „de atenţie” riscă uneori să fie plătită scump, de exemplu prin apariţia unor curente extremiste anti-europene şi anti-occidetale.

În cronica sa difuzată pe France Inter, Pierre Haski mai spune: „O altă surpriză este scorul important obţinut, pentru prima dată în România, de un partid de extremă dreaptă şi eurofob, Alianţa pentru Unirea Românilor, creat recent şi apropiat de biserica ortodoxă. Cu 9 la sută din voturi, Alianţa pentru Unirea Românilor intră în parlament, ceea ce pune capăt excepţiei româneşti, vom vedea dacă această situaţie se va instala pe termen lung”.

Pentru moment România nu este pusă alături de Ungaria şi de Polonia ca o ţară cu tendinţe ultra-conservatoare, dar cu siguranţă că pe viitor editorialiştii vor scruta cu multă atenţie evoluţia raporturilor dintre formaţiunea Alianţa pentru Unirea Românilor şi societatea românească.

Într-un articol scris pentru Le Monde, Mirel Bran semnaleză pentru publicul francez şi francofon un fapt pozitiv care se degajă din aceste alegeri, un fapt foarte important pentru Europa: este vorba de profilul viitorilor deputaţi USR-PLUS, reprezentanţi ai unei noi generaţii de oameni politici. Citez din articolul lui Mirel Bran: „Cei mai mulţi dintre ei au făcut studii în Europa de Vest şi sunt deţinătorii unor diplome obţinute în mari universităţi franceze, britanice şi americane.”

Revin, în final, tot la Pierre Haski, întrucît el pune în mod clar în ecuaţie viaţa politică a ţărilor din estul Europei cu şansele Uniunii Europene de a se construi în continuare în sensul cel bun. Citez: „Europa nu va avansa, pe termen lung, decît dacă  o ţără precum România îşi va depăşi contradicţiile. România ar trebui să primească 30 de miliarde de euro din planul de relansare a economiei europene. La viitoarele alegeri românii îi vor sancţiona pe politicieni dacă de aceşti bani, cum s-a întîmplat în trecut, nu vor profita ţara şi locuitorii ei. Iată cum politica interioară a unei ţări aflată la marginea continentului poate juca un rol pe un întreg continent.”