Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Franţa: industria cărţii nu cunoaşte criza

capture_decran_2021-01-25_a_19.27.09.png

Librăreasă în oraşul Mulhouse
Librăreasă în oraşul Mulhouse
Sursa imaginii: 
SEBASTIEN BOZON / AFP

În Franţa, sectorul cultural a avut enorm de suferit pe fond de pandemie, cu o singură excepţie: cel al cărţilor. Sindicatul librarilor, de exemplu, arată că anul trecut s-au vîndut doar cu 3,3 la sută mai puţine de cărţi decît în 2019, ceea ce înseamnă că a fost un an aproape „normal” în perioadă de anormalitate. Librăriile şi editurile au reuşit să se salveze în Franţa într-un context în care celelalte instituţii de artă şi de socializare culturală rămîn închise, altfel spus teatrele, cinematografele, muzeele, sălile de concerte, Opera…

Cum oferta culturală s-a restrîns drastic, oamenii au intrat deci mai des în librării, au cumpărat cărţi şi au comandat cărţi, au stat de vorbă cu librarii şi au cerut sfaturi de lectură. Librăria a devenit aproape un simbol al rezistenţei prin cultură împotriva virusului şi împotriva vidului urban provocat de pandemie, ultimul loc public unde se mai poate refugia cetăţeanul avid de oxigen cultural.

Industria cărţii anunţă un succes răsunător pentru unele dintre romanele premiate la sfîrşitul anului trecut. De exemplu romanul Anomalia semnat de Hervé Le Tellier, recompensat cu premiul Goncourt, a fost vîndut în peste 810 000 de exemplare. În istoria celor mai vîndute romane recompensate cu premiul Goncourt Anomalia se situează acum pe locul al doilea, după romanul Amantul de Marguerite Duras apărut în 1984 şi din care s-au vîndut atunci un milion şase sute de mii de exemplare.

Cum călătoriile în străinătate au fost drastic restrînse pe fond de pandemie, cum milioane de francezi au trebuit fie să renunţe la vacanţe fie să le scurteze, au avut succes unele cărţi destinate să-i facă pe oameni să „evadeze” cu gîndul dar şi să-şi găsească noi spaţii de libertate, imaginaţie şi bucurie de a trăi în universul gastronomiei. François-Régis Caudry este, de exemplu, autorul unei cărţi despre bucătăria italiană, apărută în noiembrie anul trecut şi care are un succes fenomenal. Ea se intitulează On va déguster l’Italie (Vom degusta Italia) şi încoronează o altă idee formidabilă, este vorba de o emisiune gastronomică animată de acelaşi jurnalist şi critic gastronomic francez. Pe postul de radio France Inter, în fiecare duminică la ora 11, un milion opt sute de mii de ascultători îi urmăresc o emisiune dedicată artelor culinare.

Potrivit statisticilor oficiale s-au vîndut deci foarte bine pe timp de pandemie romanele, cărţile de călătorie şi de gastronomie, ghidurile de viaţă practică, de grădinărit şi de coabitare cu animalele, literatura poliţistă şi benzile desenate, romanele ştiinţifico-fatastice şi memoriile (cum a fost cazul ce cele semnate de Barack Obama).

Un alt fenomen merită semnalat: publicul doritor de cărţi a preferat să le cumpere în special din micile librării şi nu din marile spaţii comerciale. Ceea ce traduce un gest civic, francezii şi-au spus de fapt „trebuie să ne salvăm librăriile de cartier, trebuie să-i ajutăm pe micii librari”. Din ceea ce povestesc librarii de cartier mai rezultă un lucru îmbucurător: oameni care înainte de pandemie nu frecventau librăriile, au resimţit din cauza virusului nevoia de a intra în librării şi de a răsfoi şi cumpăra cărţi.

Iubitorii de carte, cei vechi şi cei noi, vor avea ocazia să descopere noi titluri interesante şi în acest început de an, care înseamnă 493 de romane noi. Este ceea ce francezii numesc la rentrée littéraire de janvier, valul de cărţi noi din ianuarie, comparabil ca volum cu cel din septembrie. În ianuarie anul acesta au apărut chiar mai multe cărţi decît în aceeaşi perioadă a anului trecut, cînd viaţa normală încă nu era perturbată de virus. Dacă alte industrii culturale, precum şi turismul, au traversat o perioadă catastrofală, sectorul editorial iată că nu a fost în criză… Semnalez printre cărţile apărute în ianuarie anul acesta în Franţa şi culegerea de nuvele Melancolia a lui Mircea Cărtărescu, în traducerea lui Laure Hinckel, la Editura Noir sur blanc, o carte întîmplinată de presa franceză cu excelente cronici.