Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cronica bilingvă / La chronique bilingue N° 203 : Mes vœux pentru anul care vine

Cea dintâi cronică a acestui an, 2021, cel de-al 7530-lea de la zămislirea lumii, si j’ai bien compté, doit être celle des vœux. Je m’en voudrais de ne pas vous adresser les miens tant il est vrai că atunci când îți fuge pământul de sub picioare și ți se pare că, fără cârmă și fără căpitan, nava lumii umblă bezmetic către unde-o duce valul, obiceiurile, datinile, tradiția sont à même de nous donner des repères et de nous réconforter. Ele ne dovedesc că apa curge peste temeiuri neclintite, et que nos malheurs, petits ou grands, individuels ou collectifs nu pot nărui nădejdea noastră că anul care vine o să fie mai bun, mai blând, mai darnic.

Și nimic nu ne este mai bun de pus la rană decât aceste ritualuri din bătrâni cetire.

Din timpuri vechi, poate încă de pe vremea bădicii Trăian, l’année écoulée fût-elle bonne ou mauvaise, sèche ou pluvieuse et que nos récoltes fussent-elles ou non foulées aux pieds par des envahisseurs de tout poil, la fiecare început de an, vêtus de propre et habités d’une joie qui illumine nos visages, umblăm din ogradă în ogradă cu plugul învelit în beteală și din apartament în apartament cu buhai de putinică și zurgălăi împodobiți, pour rappeler l’ordre immuable des travaux qui nous valent « notre pain de ce jour », pâinea noastră cea de toate zilele.

Ce Trajan, care-o fi fost acela, că doar nu împăratul romanilor trudește pe brazdă, choisit le champ, laboure, sème, s’occupe de son champ et lorsque l’épi est bien doré fuge… unde ? la Tighina, care pe vremea acelui Trăian era a Moldovei. Ia de acolo , de la Tighina, oțelul cel mai strașnic ca să facă seceri mari și seceri mici. După secerat și treierat il charge les charriots et envoie le blé au moulin. Acum intră în joc jupâneasa. Ea cerne făina, pétrit la pâte et cuit le pain. De ce vă spun toate astea, pe care le știți ? Il parait que cela porte chance et assure pour l’année qui commence ce bonheur simple et autentique  pe care n-ași ști să-l numesc mai bine decât urătorii  : Sa va fie casa, casă, sa va fie masa, masă.

Que peut-on demander de plus à l’année qui vient decât ca lucrurile să fie ce sunt ele de la fire, nestrâmbate, nemăsluite, n-a greul pământului.

C’est pourquoi je voudrais ajouter à ce plugușor du laboureur et de la boulangère un autre mai scriitoricesc, vorbindu-vă de-o carte care, tocmai ! peut-être justement parce que ce n’est pas le livre d’un écrivain, este exact ce vă doresc : să vă fie cartea carte ! Une page de plus, elle serait de trop. Une page de moins, et on en sentirait l’absence. O carte atât de rară printre multele pe care le citesc, încât, si j’avais votre adresse, ași trimite-o fiecăruia dintre dumneavastră, persuadé qu’aucun autre présent ne saurait donner à mes vœux d’aujourd’hui cet éclat magique de care e nevoie ca să începem anul îmbujorați de-o bucurie sănătoasă.

Que pourrais-je dire pour ne pas compromettre le cadeau par le ruban qui le ficèle ?

Accueilli par ses grands-parents qui habitent le village de Tehomir, un prunc de doisprezece ani trăiește o bucată de vreme în realitatea miraculoasă care e adevărul existenței noastre, et qui dépsse de loin le cadre strict et concret de l’ici, maintenant. Acolo, la Tehomir, făptura lumii e reală pentru că, après des pluies apocalyptiques, ea se întregește cu umbra celui mai palat dintre palate.  Palatului singurului mare și adevăratul nostru rege passe, tel un nuage de lumière, deasupra satului unde moșului i se ia pământul și ai cărui locuitori umblă cu căldări de vopsea pe care o împroașcă nădăjduind să-l prindă astfel pe omul invizibil. Celui-ci s’est échappé de la cage du cirque de passage par cette localité unde viața se desfășoară după buna rânduială din vechime : casa-i casă și masa-i masă. Satul miroase a fân și a gutui și aici, în fiecare an de la zidirea lumii, Sfântul mare mucenic Dumitru, izvorâtorul de mir, fură frunza pădurii, usucă plantele și ascunde căldura în pământuri.

Par ces temps de désarroi, je n’ai de meilleur plugușor à vous proposer que le petit livre de Horațiu Mălăiele „Tehomir”, unde veți găsi tot ce vă doresc pentru anul care vine : să vă fie casa casă, masa masă și, ca la Tehomir, „pământul să miroasă a pământ și viața să miroasă a viață”.