Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Turcia şi Uniunea Europeană: iniţiative în vederea „normalizării” relaţiilor

ap20335645993119.jpg

Recep Tayyip Erdogan în noiembrie 2020 declarînd că doreşte să deschidă o nouă pagină în relaţiile cu Europa.
Recep Tayyip Erdogan în noiembrie 2020 declarînd că doreşte să deschidă o nouă pagină în relaţiile cu Europa.
Sursa imaginii: 
AFP

Uniunea Europeană nu exclude prosibilitatea decretării unor sancţiuni împotriva Turciei, dar nici nu accelerează procedura dat fiind că Ankara şi-a exprimat dorinţa de a-şi îmbunătăţi relaţiile cu europenii. Dacă anul 2020 a fost unul tensionat în Mediterana, iar Turcia a lansat numeroase provocări la adresa Greciei şi a europenilor în general, în ultimul timp preşedintele Recep Tayyip Erdogan şi-a multiplicat gesturile de bunăvoinţă faţă de Bruxelles.

Miniştrii de externe ai Uniunii Europene s-au întreţinut luni 25 ianuarie cu Josep Borell, responsabilul european cu diplomaţia, dar au decis să nu ia nici o decizie în privinţa sancţiunilor, deci să „temporizeze” după cum arată Agenţia France Presse. Ceea ce nu înseamnă că unele semnale ferme nu sunt trimise Turciei. Iar printre ele se numără şi decizia Greciei de a cumpăra de la Franţa 18 avioane militare de tip Rafale. Este pentru prima dată că aceste avioane de fabricaţie franceză sunt vîndute în interiorul Europei. Contractul se ridică la două miliarde cinci sute de milioane de euro, ceea ce înseamnă un efort considerabil pentru Atena. Să ne amintim că în ultimii 15 ani Grecia a traversat o perioadă de criză economică profundă, au fost chiar momente cînd se vorbea serios de excluderea ei din zona euro şi fără ajutorul Uniunii Europene nu ar fi reuşit să se redreseze. Nu întîmplător deci unii comentatori se întreabă: de unde găseşte Grecia acum bani, pe timp de pandemie, pentru a cumpăra avioane precum şi alte echipamente militare?

Grecia a decis în orice caz să-şi mărească în mod considerabil anul acesta bugetul alocat apărării, a mărit durata serviciului militar de la 9 luni la un an, a anunţat că va recruta 15 000 de militari suplimentari. In paralel şi-a mai anunţat intenţia de a achiziţiona rachete de croazieră de tip Scalp, rachete anti-nave de tip Exocet, rachete anti-aeriene de tip Mica şi Meteor… Oare pot ajunge două ţări membre ale Alianţei Atlantice într-o reală fază de conflict militar? În ce priveşte Grecia şi Turcia, în orice caz, situaţia este specială, conflictul dintre greci şi turci are rădăcini istorice îndepărtate, iar în prezent Atena se consideră agresată şi provocată de Ankara. Turcia este interesată de zăcăminte de gaz metan pe care Grecia le consideră în aria sa maritimă. Intervenţia militară a Turtciei, anul trecut, în războiul din Nagorno Karabah, de partea Azrbaidjanului şi împotriva armenilor creştini, a lăsat numeroase traume. Iar nostalgiile otomane ale lui Erdogan sunt deasemenea percepute ca o ameninţare, ca o tentativă de refacere a sferei de influenţă a fostului imperiu.

Agenţia France Presse arată că Franţa şi Grecia au negociat într-un timp record contractul legate de avionale Rafale. Franţa a fost şi ţara care a formulat în ultimii ani cele mai vehemente critici la adresa lui Erdogan, iar acesta din urmă şi-a permis să-i spună preşedintelui Macron că ar trebui să vadă un psihiatru. De fapt, un alt punct de litigiu între Franţa şi Turcia este faptul că preşedintele Macron doreşte să contracareze tentativa lui Erdogan de a controla comunitatea musulmană de pe teritoriul Hexagonului.

Anul trecut, la sfîrşitul lunii decembrie preşedintele Erdogan şi-a trimis însă ministrul de externe, mai precis pe Mevlüt Cavasoglu, la Bruxelles pentru reluarea dialogului cu responsabilii instituţiilor europene. Iar în această lună ianuarie între Recep Tayyip Erdogan şi Emmanuel Macron a avut loc un schimb epistolar tot în vederea calmării jocului. Cotidianul Le Figaro afirmă că preşedintele turc a luat iniţiativa. „Dacă Franţa este sinceră, Turcia este gata să-şi normalizeze relaţiile cu Franţa” a declarat Mevlüt Cavasoglu la începutul acestui an după o întîlnire cu omologul său portughez Augusto Santos Silva, în contextul în care Portugalia a preluat preşedinţia Uniunii Europene.

Probabil că lucrurile vor evolua treptat spre găsirea unui teren de înţelegere, cu atît mai mult cu cît Erdogan şi-a pierdut un preţios aliat, pe Donald Trump. Turcia este dispusă, s-ar părea să-şi retragă soldaţii şi din Libia, dacă toate forţele străine fac acelaşi lucru. În prezent, inamicul numărul unu el umanităţii este pandemia, ar fi deci înţelept ca alte conflicte şi tensiuni să fie puse între paranteze pentru depăşirea unei crize care pune în pericol însăşi ideea de civilizaţie.