Procesul unui atentat dejucat la Paris, graţie unui poliţist "cyberinfiltrat" într-o reţea jihadistă

Agentul special, poliţistul infiltrat în reţea, avea numele de cod „Ulyse”. El depune mărturie la proces prin videoconferinţă şi cu faţa ascunsă. Lucru normal ţinând cont de gravitatea faptelor reproşate celor trei suspecţi şi de faptul că graţie lui „Ulyse” aceştia se află azi pe banca tribunalului.

Afacerea judecată acum şi până în 19 februarie, începe în martie 2016. Direcţia generală a securităţii interne, pe scurt DGSI, serviciile de informaţii interne, află de la o sursă anonimă că organizaţia stat islamic caută să cumpere arme pentru a comite „o acţiune violentă” pe solul francez. „Vrem 4 kalaşnikovuri, fiecare cu câte 4 încărcătoare, plus muniţii” scrie pe mesageria Telegram „Sayyaf”, un înalt „emir” al mişcării teroriste.

Este momentul în care intră în acţiune „Ulyse”. Ascuns sub identitatea destinatarului mesajului postat de „Sayyaf”, poliţistul sub acoperire îi spune „emirului” că poate găsi armele. „Sayyaf”, pseudononim sub care se ascunde un francez radicalizat, Salah Eddine Gourmat, plecat pe frontul sirian în 2014, îl crede pe „Ulyse” şi începe să negocieze cu el. Trebuie spus că „Ulyse” îşi creease în prealabil o legendă „frumoasă”, cea a unui traficant capabil să găsească orice, inclusiv arme.

După trei luni de negocieri intense, „Sayyaf” îi spune că a găsit banii pentru arme. Mai mult de atât, îi indică locul exact – sub lespedea unui mormânt din cimitirul parizian Montparnasse – unde a ascuns 13.000 de euro. In ciuda supravegherii instalate de poliţie, nu se ştie nici până în ziua de azi cine a ascuns banii acolo. Cert este însă că în schimbul acelei sume, „Ulyse” va trebui să livreze armele. Patru mitraliere kalaşnikov, în prealabil demilitarizate de serviciile tehnice ale ministerului Apărării, împreună cu muniţiile, sunt îngropate într-o pădure din regiunea pariziană. „Ulyse” îi transmite coordonatele GPS lui „Sayyaf”. Aşteptarea va fi însă lungă, până în noiembrie 2016.

Intre timp, din Siria, un anume „Abu Ali”, poreclă sub care se ascunde un alt francez plecat pe frontul sirian în 2013, Lakdhar Sebouai, începe să caute persoane susceptibile să comită atentate în Franţa. Poliţia franceză identifică şi arestează două persoane la Strasbourg, Yassine Bousseria şi Hicham Makran, şi un al treilea suspect la Marsilia, Hicham el-Hanafi.

Pe un stick USB găsit la Bousseria, se descoperă coordonatele GPS ale armelor ascunse în pădure. Exploatând telefonul mobil al lui el-Hanafi, poliţia realizează că respectivul a fost nu departe de ascunzătoarea armelor. In fine, în timpul detenţiei sale preventive, Makran va explica anchetatorilor că din Siria, comanditarul le-a cerut „să treacă la acţiune” contra uneia dintre următoarele ţinte: sediul serviciilor de contraspionaj, Avenue des Champs-Elysées, sediul poliţiei capitalei şi, mai general, militari. Comanditarul, între timp ucis de o dronă americană în Siria, le furnizase de asemenea coordonatele GPS ale locului unde sunt ascunse armele.

In aceste condiţii, acuzaţia crede că ”nu există niciun dubiu cu privire la finalitatea operaţiunii care consista în a comite un masacru contra unuia sau mai multor locuri simbolice din Paris”. Ipoteza este însă vehement respinsă de avocaţii celor trei suspecţi. In plus, aceştia denunţă metoda folosită de poliţie. „Strategia de infiltrare a anchetatorilor este contestabilă şi se aseamănă cu o provocare la comiterea unei infracţiuni, lucri nepermis de lege” spun avocaţii.

Precizăm că „cyberinfiltrarea” este permisă în Franţa din 2007 încoace în afaceri legate de pedopornografie şi exploatarea umană. In 2011, metoda infiltrării pe internet a fost extinsă la jocurile de noroc iar în 2014 la combaterea criminalităţii organizate, printre care se numără şi procedurile legate de terorism.