Anchetă pe marginea „indecenţei fiscale” a Luxemburgului

În 2014 a fost realizată deja o primă anchetă (numită LuxLeaks) punînd în lumină practicile fiscale obscure ale Luxemburgului, dar fără să intre în toate profunzimile sistemului. Noua anchetă, numită OpenLux a fost posibilă întrucît între timp Uniunea Europeană a votat, mai precis în 2018, o directivă cerînd crearea unor registre publice a proprietarilor reali ale societăţilor din toate ţările membre.

Cotidianul Le Monde a realizat noua anchetă asociindu-se cu încă 16 medii de informare, de exemplu cotidianul belgian Le Soir sau cotidianul german Süddeutsche Zeitung. Echipele asociate în această operaţiune au examinat patru milioane de documente. Iar rezultatele sunt oarecum stupefiante chiar şi pentru iniţiaţi. În jur de 140 000 de societăţi active îşi au sediul în Luxemburg, iar nouă din zece aparţin unor oameni care nu-şi au rezidenţa în Marele Ducat. În anul fiscal 2018-2019 au fost plasaţi în Luxemburg în jur de 6 500 de miliarde de euro.

Citez din cotidianul Le Monde: „Aceste societăţi fantomă fără birou şi fără salariaţi au fost create de miliardari, de multinaţionale, de sportivi, de artişti, de înalţi responsabili politici şi chiar de familii regale. (…) OpenLux arată că foduri dubioase, suspectate că ar proveni din activităţi criminale sau legate de mafioţi vizaţi de anchete judiciare au fost disimulate la Luxemburg. Este cazul cu societăţi legate de Mafia italiană, de organizaţia Ndrangeta, sau de mafia rusă”.

OpenLux mai afirmă că în ciuda directivei adoptată de Uniunea Europeană privind o mai mare transparenţă financiară, în jur de o treime dintre conturile deschise de diverse societăţi la Luxemburg rămîn într-o opacitate totală, şi că nu a putut identifica decît jumătate dintre beneficiarii respectivelor societăţi.

De partea sa, guvernul de la Luxemburg, după cum arată Agenţia France Presse, respinge acuzaţiile şi afirmă că respectă toate regulile internaţionale şi europene în materie de fiscalitate şi de transparenţă.

Comisia europeană reacţionează afirmînd că a luat act de existenţa acestei anchete. Citez din ce declară instanţele europene de la Bruxelles: „Aceste investigaţii sunt în mod evident elemente de informaţie importante şi, prin faptul că expun faliile posibile existente în sistemul financiar pot declanşa schimbări”.

Numeroşi responsabili politici, deputaţi europeni precum şi reprezentanţi ai unor organizaţii neguvernamentale îşi exprimă însă indignarea şi dezgustul în legătură cu practicile Luxemburgului. Paradisurile fiscale facilitează peste tot evaziunea fiscală pentru multe mari intreprinderi şi miliardari. În cazul Luxemburgului situaţia este însă mai gravă din punct de vedere moral, pentru că Marele Ducat face parte din Uniunea Europeană şi a fost chiar ţară fondatoare a proiectului comunitar. Să nu uităm nici faptul că între 2014 şi 2019 preşedintele Comisiei europene a fost luxemburghezul Jean-Claude Juncker. Deputaţi europeni de stînga şi ecologişti reproşează Uniunii Europene că nu pune Luxemburgul pe lista paradisurilor fiscale.

Cotidianul Libération se indignează şi din cauza faptului că printre beneficiarii condiţiilor paradisiace oferite de fiscalitatea Luxemburgului se numără şi mulţi francezi, mai precis un număr de 17 000 de societăţi franceze. 37 dintre cele 50 familii extrem de bogate din Franţa profită de sistemul de evaziune creat la Luxemburg, mai scrie Libération. Uniunea Europeană a încercat, în ultimele două decenii, să introducă reguli cît de cît morale pentru a atenua faţa sălbatică a capitalismului, şi să dea oarecum un exemplu bun pe plan internaţional. Ancheta OpenLux demonstrează însă că Europa mai are enorm de mult de lucrat la ea acasă înainte de a deveni credibilă în ce priveşte moralizarea şi umanizarea capitalismului.