Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Birmania: contestaţii masive care atrag admiraţia lumii, dar fără vreun ajutor concret

capture_decran_2021-02-23_a_18.21.12.png

Contestatari birmani la Rangoon, 12 februarie 2021
Contestatari birmani la Rangoon, 12 februarie 2021
Image source: 
AFP - SAI AUNG MAIN

În Birmania, unde pe întîi februarie armata a preluat puterea, protestele împotriva loviturii de stat continuă. Mobilizarea rămîne masivă iar  populaţia dă dovadă de curaj în ciuda faptului că mai mulţi manifestanţi au căzut sub gloanţele militarilor. Comunitatea internaţională îşi exprimă sprijinul moral faţă de protestatari, fără să poată face însă mai mult în favoarea lor. Matei Vişniec aprofundează subiectul.

 

O lume întreagă îi admiră în acest moment pe milioanele de contestatari din Birmania, fără să-i poată ajuta însă direct. Tragedia mişcărilor în favoarea libertăţii şi a democraţiei constă şi în acest fapt, că oameni care înfruntă moartea nu se aleg decît cu admiraţia şi nimic mai mult. Lumea i-a admirat timp de luni întregi şi pe protestatarii din Republica Belarus, care din august anul trecut contestă realegerea frauduloasă a lui Alexandr Lukaşenko în fruntea statului. Din păcate, însă, Lukaşenko rămîne înşurubat la putere iar energiile protestatarilor se epuizează. Admiraţi au fost şi protestarii iranieni în iunie 2009 cînd au ieşit pe străzi pentru a contesta menţinerea la putere a preşedintelui Ahmadinejad. Dar sacrificiul lor nu a dus la nici o schimbare notabilă. În multe alte ţări, cum ar fi în Egipt sau în Algeria, în anii din urmă s-au produs mişcări populare puternice, admirate la nivel internaţional, dar care s-au izbit de rezistenţa regimurilor deja aflate la putere.

La începutul acestei săptămîni Uniunea Europeană a ameninţat puterea militară din Birmania cu sancţiuni în caz de înăsprire a represaliilor. De la ONU şi din diverse alte capitale ale lumii sunt transmise mesaje prin care armata birmană este invitată la „reţinere”. Greu de imaginat însă că poporul birman ar putea fi ajutat mai mult decît prin declaraţii şi admiraţie, mai ales că în Birmania militarii s-au aflat la putere între 1962 şi 2011. Iar din punctul lor de vedere lovitura de stat este „constituţională”, altfel spus ei pretind că în virtutea Constituţiei ei au dreptul să împartă puterea cu un guvern civil.

Potrivi unor experţi citaţi de publicaţia Le Courrier international, în faţa militarilor birmani se deschid două scenarii: continuarea represiunii ceea ce nu poate duce decît la un impas general, sau deschiderea unor negocieri cu diversele forţe politice pentru o nouă reformă constituţională şi o reconciliere generală.

Nimeni nu poate şti ce vor decide militarii, dar un lucru pare sigur: ei nu se aşteptau la o rezistenţă atît de masivă. Cum primul ministru, doamna Aung San Suu Kyi, şi-a pierdut în ultimii ani aura internaţională, militarii birmani sperau probabil ca mobilizarea pentru punerea ei în libertate să fie modestă. Iar acuzaţiile de fraudă formulate împotriva partidului condus de doamna Aung San Suu Kyi păreau şi ele fondate. Toamna trecută, partidul ei a revendicat 80 la sută din voturi. Adică tot atît cît a revendicat Alexandr Lukaşenko în august anul trecut la prezidenţialele din Republica Belarus. Nu este exclus ca militarii birmani să fi făcut o analogie de acest gen: cînd un lider pretinde că a obţinut un astfel de scor „sovietic” în mod incontestabil în spatele său se ascunde frauda. Corespondentul cotidianului Le Monde în Asia de Sud-Est constată un alt lucru destul de ciudat: şi anume că protestatarii nu sunt, de data aceasta, sprijiniţi de călugării budişti. Ori, ei sunt numeroşi în Birmania, peste 500 000 dintr-o populaţie de 53 de milioane de persoane. Iar în cursul istoriei birmane au avut momente importante de angajament politic, de exemplu împotriva puterii coloniale.

În prezent însă călugării budişti sunt divizaţi, iar generalul Min Aung Hlaing, şeful suprem al armatei, poate miza pe o parte din acest cler. La alegerile din 2015, călugării budişti au sprijinit-o pe Aung San Suu Kyi şi partidul acesteia, Liga naţională pentru democraţie. Apoi s-au declarat dezamăgiţi de ea şi nemulţumiţi de politica ei urmărînd diminuarea influenţei clerului budist în Birmania.

Toate aceste informaţii nu fac decît să pună în lumină complexitatea crizei birmane, unde soluţiile de ieşire din criză nu sunt de loc clare.