Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Rusia și Uniunea Europeană: un război rece care devine glaciar

Rusia, manifestaţie pentru eliberarea lui Navalnîi

Uniunea Europeană și Statele Unite decid în mod coordonat să sancţioneze Rusia pentru otrăvirea opozantului Alexei Navlnîi. Decizia intervine într-un moment cînd și experţi ONU constată responsabilitatea unor înalţi responsabili ruși în această tentativă de asasinare.

Uniunea Europeană a oficializat deja sancţiunile împotriva a patru înalţi funcţionari ruși implicaţi în procedurile judiciare lansate împotriva opozantului Alexei Navalnîi precum și în reprimarea partizanilor săi. Agenţia France Presse care difuzează această știre mai precizează că respectivii responsabili vor fi privaţi de vizele necesare pentru intrarea în spaţiul Uniunii Europene, precum și de accesul la bunurile sau sumele deţinute de ei în ţările membre ale Uniunii. Printre cei vizaţi se numără Igor Krasnov, procuror general, și Viktor Zolotov, șeful Gărzii naţionale ruse. Reamintesc că europenii au mai decretat sancţiuni similare împotriva a șase personalităţi ruse și anul trecut, la jumătatea lunii octombrie, după ce a avut loc otrăvirea lui Navalnîi.

În ce-i privește pe experţii ONU, ei subliniază într-un comunicat că numai persoane din sfera statală rusă puteau avea acces la substanţa utilizată pentru otrăvirea opozantului. Experţii ONU mai cer eliberarea imediată a lui Navalnîi și deschiderea unei anchete internaţionale în privinţa acestei tentative de asasinat. Unul din motivele invocate pentru deschiderea acestei anchete este utilizarea de substanţe interzise de convenţiile internaţionale, substanţe intrînd de fapt în componenţa armelor chimice și care au fost puse la punct în scopuri militare în epoca sovietică.

Cum era de așteptat, Kremlinul a protestat împotriva decretării noilor sancţiuni și anunţă că va răspunde în același mod. „Uniunea Europeană continuă pe o cale absolut ilegală, ceea ce este un impas absolut” a afirmat, citat de Agenţia France Presse, vice-ministrul rus al afacerilor externe Alexandre Grușcho. Putem spune deci că relaţiile dintre Rusia, pe de o parte, și Uniunea Europeană și Statele Unite, pe de altă parte, care erau deja reci, au devenit de-a dreptul glaciare. Aveam de-a face de fapt cu o acumulare de divergenţe și litigii. Occidentalii și rușii se opun în privinţa unor dosare internaţionale precum cel sirian, cel libian și cel ucrainean, și se acuză recipoc de ingerinţă în treburile interne. La sfîrșitul lunii februarie președintele rus Vlaidmir Putin a rostit un discurs în care a evocat din nou teoria sa preferată, aceea a unei tentative a Occidentului de a „înconjura” Rusia și chiar de a o „înlănţui”.

Putin poate conta însă, în continuare, pe diviziunile dintre occidentali în contextul acestei înfruntări. Mai multe state europene au cerut, de exemplu, sistarea lucrărilor la gazoductul Nord Stream 2 legînd Rusia de Germania. Şi în Statele Unite construcţia acestui gazoduc provoacă reticienţe și chiar proteste, dar pentru moment Berlinul refuză să renunţe la gazul metan rus. Cum în ultimele decenii Germania, sub presiunea ecologiștilor, a renunţat la energia nucleară, iar cărbunele este o sursă de energie extrem de poluantă, gazul metan rus ieftin apare ca fiind singura soluţie pentru Berlin.

În Franţa, eseistul și specialistul în geopolitică Renaud Girard face parte dintre vocile care cer deseori mai multe nuanţe și pragmatism în ce privește politica faţă de Rusia. Unul din articolele sale recente din Le Figaro se intitulează de altfel „Să fim realiști faţă de Rusia”. Printre altele el se întreabă dacă nu cumva celebritatea planetară a lui Navalnîi, în prezent, nu se datorează stîngăciilor comise de serviciile secrete ruse. Citez din articol: „Navalnîi nu-și ascunde ambiţia de a deveni președinte al Rusiei. Dacă într-o bună zi va ajunge la Kremlin, se va arăta el mai democrat decît Putin? Posibil. Dar nu în mod sigur.”

De fapt, ceea ce vrea să spună Renaud Girard este că rușii au trecut prin enorm de multe încercări în cursul istoriei iar sancţiuni de genul celor decretate de occidentali îi lasă rece. Ba mai mult, sancţiunile devin argumente ale propagandei regimului. Citez din nou din articolul lui Renaud Girard: „Politica Uniunii Europene faţă de Rusia ar trebui să fie dictată de intersele sale și nu de emoţii. Germania are dreptate cînd vrea să termine construcţia gazoductului Nord Stream 2. De ce ar trebui Germania să cumpere gaz de șist american cu 35 la sută mai scump decît cel rus?”. Iată și una din concluziile geopoliticianului francez: „Dacă vrem să-i atragem în mod progresiv pe ruși spre valorile europenne trebuie să facem comerţ cu ei, nu să-i sancţionăm”.

Din păcate, nici această teorie nu funcţionează întotdeauna. În orice caz occidentalii au aplicat-o în ultimii 25 de ani cu China, sperînd că intensificarea schimburilor comerciale cu această ţară va avea un efect și asupra liberalizării interne. Ori, nu a fost să fie, Statele Unite se află în prezent în plin război economic cu China după ce ambele ţări au trecut printr-o fază de îmbricare intensă a economiilor lor.