Nelinişti în Franţa privind dezbaterea liberă în şcoli şi universităţi

Anul trecut, pe data de 16 octombrie, profesorul de istorie francez Samuel Paty, în vîrstă de 47 de ani, era decapitat de un tînăr cecen refugiat în Franţa convins că victima sa îl insultase pe profetul Mahomed. Acuzaţia de islamofobie adusă profesorului a pornit atunci de la o elevă care a pretins că Samuel Paty ar fi arătat în clasă caricaturile profetului publicate de revista Charlie Hebdo şi că le-ar fi propus elevilor musulmani să iasă din clasă dacă se simt lezaţi de acel subiect de dezbatere. Tatăl elevei, indignat, a difuzat ulterior informaţia pe reţelele de socializare iar tînărul cecen, fără nici o legătură cu familia elevei, a decis din proprie iniţiativă să „treacă la acţiune”.

Presa franceză, mai precis cotidianul Le Parisien şi postul de radio France Info confirmă însă o rumoare care circula deja: eleva a minţit cînd şi-a „denunţat” profesorul şi de fapt nici nu a fost prezentă la lecţia respectivă. În contextul anchetei eleva a recunoscut că prin această minciună a dorit să obţină mai multă atenţie din partea tatălui ei, dat fiind că are o soră geamănă care era mult mai apreciată de părintele lor. Iată-ne, practic, după coşmarul legat de asasinarea lui Samuel Paty, în alt coşmar, demn de psihanaliză. Dar anchetatorii au mai aflat ceva, şi anume că unii colegi ai respectivei eleve au îndemnat-o să spună minciunea respectivă… Pentru a rezuma, acestă dramatică înlănţuire de fapte începe pe fondul unei frustrări de adolescentă şi se termină printr-un act terorist de o gravitate şi o barbarie fără precedent în istoria învăţămîntului francez.

Un alt incident (pentru că deocamdată se află în faza de incident) s-a produs săptămîna trecută la Institutul de Studii Politice de la Grenoble iar în prezent este comentat de întreaga presă franceză. Un sindicat al studenţilor a considerat că doi dintre profesorii instituţiei sunt „islamofobi” şi „fascişti”. Drept pentru care studenţii respectivi au lipit pe faţada instituţiei nişte afişe sub formă de denunţare publică, cerînd demisia respectivilor profesori. De fapt, este ca şi cum ar fi cerut linşarea publică a celor doi profesori incriminaţi. Fotografiile afişelor şi incitările la anulare a carierelor celor doi au ciculat şi pe internet. Între timp ministerul de resort a reacţionat, aşa-zisele denunţuri de pe reţelele de socializare au fost retrase… Un procuror a anunţat deschiderea unei anchete pentru „injurii aduse unui particular sub formă de text şi imagine”. Numeroase personalităţi politice denunţă însă, în context, un act de terorism intelectual, iar unii comentatori din presă consideră că respectivul sindicat de studenţi este unul „radicalizat”.

Iată cele două evenimente, şi de fapt nu sunt singurele, de natură să justifice neliniştile formulate de mulţi observatori ai actualităţii în legătură cu atmosfera din spaţiul educaţional.

În ianuarie anul acesta cotidianul Le Figaro a publicat o anchetă despre cum avansează, în sînul Institutului de studii politice de la Paris, tezele rasialiste, decoloniale şi indigeniste. „Mici grupuri, inspirate din tezele americane, au format o minoritate agitatoare şi suscită nelinişte printre mulţi studenţi şi parlamentari”, scria Le Figaro pe data de 11 ianuarie. Alţi observatori ai fenomenului arată că autocenzura se extinde în rîndurile profesorilor, atît în şcoli cît şi în universităţi. Profesorii se tem să nu „atingă vreo coardă sensibilă” a elevului sau a studentului, să nu se simtă cumva acesta vexat în practicile sale religioase, să nu ofenseze tineri aparţinînd diverselor minorităţi.

Subiectele sensibile sunt deci evitate, ceea ce de fapt înseamnă că orice discuţie despre problemele reale ale lumii devine imposibilă. Ori, unde altfel decît la şcoală şi în universităţi se poate forja spiritul critic al tinerilor? Cînd elevii şi studenţii încep să aibă însă puterea de a-i exlude de la catedră pe profesori, pur şi simplu în urma unei minciuni, a unui capriciu sau a unui militantism prost înţeles, nimic nu se mai poate construi în societate. Cînd dezbaterile libere nu mai sunt posibile, începe de fapt haosul şi se prăbuşeşte ceea ce numim civilizaţie.