Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


China, Rusia şi Statele Unite la ora marilor manevre

capture_decran_2021-03-28_a_16.24.03.png

Sursa imaginii: 
REUTERS/Aly Song

China şi Iranul au semnat sîmbătă 27 martie un acord strategic şi economic global pentru o perioadă de 25 de ani. Acordul prevede, printre altele, investiţii reciproce în diferite domenii precum şi o implicare importantă a Iranului în marele şantier chinez al Noilor drumuri ale mătăsii. Apropierea dintre China şi Iran are loc într-un context de tensiuni între China şi Statele Unite şi de vast joc internaţional al alianţelor.

Investiţiile preconizate prin acest acord vizează domenii precum transportul, energia, industria şi serviciile. În marele proiect de infrastructuri internaţionale pe care l-a lansat China, aşa numitele Noi drumuri ale mătăsii, Iranul reprezintă un element extrem de important, din multe puncte de vedere, începînd cu cel geografic. Acest acord are însă o semnificaţie specială într-un context în care China se află în plin război economic cu Statele Unite, iar Iranul aşteaptă de la noua administraţie americană un gest în vederea ridicării sancţiunilor decretate împotriva regimului de la Teheran.

De fapt atît China cît şi Statele Unite se află într-o fază de creare de alianţe, pe fondul unui conflict crescînd de interese. Americanii nu acceptă ideea că într-o bună zi China ar putea deveni prima putere planetară, în toate domeniile, şi că astfel ar putea începe să instaureze noi reguli comerciale, juridice şi diplomatice. Iar China consideră că aceasta este calea sa naturală, spre leadeship mondial, date fiind atuurile sale economice şi militare, precum şi faptul că este ţara cea mai populată din lume.

Acordul semnat săptămîna trecută a avut ca piatră de temelie vizita efectuată la Teheran în ianuarie 2016 de preşedintele chinez Xi Jinping. Pentru Iran acest acord este vital dată fiind izolarea sa internaţională impusă de Donald Trump în 2018, pe motivul că Teheranul nu-şi respectă obligaţiile asumate în privinţa sistării programului său nuclear militar.

Două blocuri încep să se contureze pe planetă, într-o atmosferă de război rece amintind de a doua jumătate a secolului al XX-lea. La acea oră Statele Unite şi Uniunea Sovietică se înfruntau cu două ideologii radical diferite şi de pe poziţia a două modele economice diferite. Se vorbea atunci clar de blocul capitalist şi de blocul comunist. De data aceasta Statele Unite au ca adversar numărul unu China. Cele două puteri îşi dispută întîietatea deşi în ultimii 30 de ani au creat o simbioză economică. Modelul apărat de americani a rămas practic neschimbat. Cel chinez însă este este unul hibrid, o formă de capitalism fără democraţie, cu un control puternic al statului şi al partidului unic.

Statele Unite încearcă să formeze un fel de bloc anti-chinez împreună cu europenii, cu India, cu Australia, cu Japonia, cu Coreea de sud precum şi cu alte ţări din spaţiul asiatic care se simt ameninţate de politica hegemonică chineză. China, de partea ei, nu duce nici ea lipsă de aliaţi. Rusia, Iranul, Turcia, chiar şi unele ţări din Golf, prin atragerea lor în marele proiect al Noilor drumuri ale mătăsii devin inevitabil aliaţi ai Chinei. Recent, Rusia şi China au anunţat că vor construi împreună o staţie internaţională pentru cercetarea resurselor de pe Lună… Un anunţ spectaculos, proiectînd în spaţiu rivalităţile deja existente pe Pămînt.  

Noul preşedinte american Joe Biden şi-a început mandatul arătîndu-se foarte critic şi ofensiv, atît în direcţia Chinei cît şi în direcţia Rusiei. Revista franceză L’Express, anlizînd această „ofensivă diplomatică” a lui Joe Biden afirmă că de fapt Casa Albă urmăreşte şi un obiectiv politic intern: unirea naţiunii americane împotriva unui adversar comun. America atît de divizată în urma celor patru ani de mandat Trump s-ar putea deci reconcilia în contextul în care va trebui să facă faţă adversităţii unor mari puteri aliate precum Rusia şi China.

Într-un articol publicat tot de L’Express, politologul american George Friedman consideră că în prezent cele trei imperii, America, Rusia şi China se află într-un fel de exerciţiu al insultelor. După această fază a insultelor cînd fiecare ridică tonul şi se arată cît se poate de agresiv, va veni însă şi ora negocierilor. În politică, mai spune George Friedman, cuvintele nu au o mare valoare: Joe Biden l-a tratat recent pe Vladimir Putin de ucigaş, dar s-ar putea ca nu peste multă vreme să-i strîngă mîna.