Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cercetător francez: „Tele-învăţămîntul este o parodie educaţională”

capture_decran_2021-04-01_a_19.05.24.png

Image source: 
Getty Images - Alistair Berg

În Franţa, preşedintele Emmanuel Macron a intervenit miercuri  seară la televiziune pentru a anunţat restricţii suplimentare timp de patru săptămîni. Elevii sunt foarte penalizaţi pentru că mulţi dintre ei vor trebui să urmeze cursurile de la distanţă. În acest context tot mai multe voci denunţă limitele tehnologiei numerice atunci cînd vine vorba de educaţie.

Dacă tele-munca a salvat în mare măsură economia, tele-educaţia începe să-şi arate limitele. Numeroşi specialişti trag semnale de alarmă în acest sens, deşi soluţiile ideale, pentru moment, nu există. „Tele-învăţămîntul este o parodie educaţională”. La această concluzie a ajuns, încă de acum doi ani, un specialist, Michel Desmurget, cercetător şi doctor în neuro-ştiinţe. În 2019 el a publicat o carte (recompensată cu premiul Femina pentru eseu) intitulată La Fabrique du crétin digital, ceea ce în romîneşte putem traduce prin Fabrica de produs cretini digitali.

În acest eseu el evoca pe larg pericolele pe care ecranele le reprezintă pentru copii şi tineri. Încă înainte de pandemie cifrele erau neliniştitoare în ce priveşte „consumul numeric” sub toate formele, de la telefoane mobile şi tablete la computere şi televizoare. La acea oră cercetătorul francez arăta că în Occident copiii încep de la vîrsta de 2 ani să petreacă în jur de 3 ore pe zi în faţa ecranelor. Între 8 şi 12 ani această durată urcă la aproape 5 ore. Iar tinerii între 13 şi 18 ani stăteau cam cîte 7 ore zilnic în faţa ecranelor.

Michel Desmurget enumera în 2019 consecinţele acestui fenomen: obezitate, probleme cardio-vasculare, crearea unor dependenţe ca în cazul drogurilor, rupere de viaţa reală, speranţă de viaţă în scădere, perturbarea unor capacităţi intelectuale începînd cu limbajul, apariţia unor sechele psihice începînd cu depresiunea nervoasă, dificultăţi de concentrare şi memorizare…  

Situaţia era deci alarmantă înainte de Covid, iar acum, după un an, ea riscă să intre în categoria catastrofelor educaţionale şi generaţionale. Tele-educaţia sau tele-învăţămîntul pot funcţiona pentru perioade limitate, cu acest lucru sunt de acord toţi specialiştii. Prelungirea lor, însă, amplifică problemele enumerate mai sus şi crează şi altele noi, cum ar fi adîncirea inegalităţilor şi decroşarea şcolară.

Într-un articol publicat de Le Figaro jurnalistul Alexandre Devecchio arată că înainte de pandemie a existat un fel de cursă generală în materie de numerizare şcolară. Responabilii politici şi cei însărcinaţi cu educaţia erau convinşi că fiecare şcoală trebuia numerizată în mod imperativ, că fiecare copil trebuie să aibă acces la un ordinator…

Ceea ce, pînă la un punct, era un lucru bun. A trebuit să vină epidemia ca să descopere însă că elevii, studenţii şi tinerii în general se pot şi sufoca în faţa ordinatorului, se pot simţi prizonieri ai tehnologiilor numerice… Ministrul francez al învăţămîntului, Jean-Michel Blanquer, se află în această postură, scrie Le Figaro: înainte de Covid s-a luptat cu tenacitate pentru a numeriza educaţia în Franţa. De un an încoace se luptă pentru ca şcolile să rămînă deschise şi să li se poată asigura elevilor o relaţie directă cu profesorii. Jurnalistul Alexandre Devecchio constată o anumită schizofrenie a responsabililor cu educaţia atunci cînd vine vorba de tehnologiile numerice: pe de o parte ele sunt promovate cu vigoare, iar pe de altă parte sunt denunţate efectele lor profund negative.

UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură) recurge în rapoartele sale recente la termenul catastrofă generaţională pentru a analiza consecinţele pandemiei. Generaţia tînără este penalizată în context educaţional actual, şi va suferi şi în viitor, poate timp de un deceniu, din cauza consecinţelor economice ale epidemiei.

Preşedintele Emmanuel Macron a încercat miercuri 31 martie să le spună francezilor că ieşirea din tunel se întrevede pe la mijlocul verii, dată fiind accelerarea vaccinărilor. Emmanuel Macron a fost inspirat să-şi rostească alocuţiunea pe 31 martie şi nu pe întîi aprilie, pentru că risca să fie acuzat de tentativă de păcăleală.