Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Geopolitică: războaie „reci” şi conflicte „îngheţate”

capture_decran_2021-04-01_a_19.14.15.png

Separatist pro-rus în estul Ucrainei, iulie 2014.
Separatist pro-rus în estul Ucrainei, iulie 2014.
Image source: 
AFP / BULENT KILIC

Relaţiile Rusiei cu occidentalii au intrat într-o nouă fază de război rece, ceea ce se vede atît din declaraţiile preşedintelui american Joe Biden cît şi din cele făcute de omologul său rus Vladimir Putin. O creştere a tensiunilor se observă însă, de la începutul acestui an, şi între Rusia şi Ucraina, este ceea de declară în orice caz preşedintele ucrainean Volodimir Zelensky. Lumea post-pandemică se anunţă la orizont nesigură, tensionată şi haotică, spun mulţi editorialişti.

Majoritatea veştilor care vin în ultimul timp din Rusia sau legate de Rusia nu sunt bune. Pe 26 martie patru soldaţi ucraineni au fost ucişi şi alţi doi răniţi în urma unor bombardamente în estul Ucrainei. În total, de la începutul anului, 19 soldaţi ucraineni au murit în respectivele regiuni unde separatiştii beneficiază de ajutorul Moscovei. Opozantul Alexei Navalnîi a început o grevă a foamei într-un context în care Vladimir Putin rămîne insensibil la presiunile occidentale în vederea eliberării acestui om curajos. În spitalul rus unde Navalnîi a fost iniţial tratat în urma tentativei de otrăvire din august anul trecut au murit în mod suspect doi medici. Americanii îi acuză pe ruşi de noi atacuri informatice, deşi pe acest cîmp de bătălie numeric sunt foarte activi şi chinezii. Iar gazul metan rus precum şi vaccinul rus Sputnik sunt redutabile arme diplomatice vehiculate de Moscova pentru a-şi extinde influenţa în Europa şi în lume.

Iată un tablou succint al războiului rece dintre ruşi şi occidentali, care se derulează în paralel cu războiul rece dintre americani şi chinezi. S-ar spune că pe fondul încălzirii atmosferei, un pericol general pentru umanitate, proliferarea conflictelor reci este un grav pericol politic. Recurg la acest termen, rece, pentru că şi conflictul din estul Ucrainei este unul îngheţat, cum i se spune şi celui din Transnistria şi cum este şi cel din Georgia unde aspiraţiile separatiste ale regiunilor Abhazia şi Osetia de Sud sunt susţinute de ruşi. Un conflict îngheţat a fost, pînă nu de mult, şi cel din Nagorno Karabah, dar el a explodat anul trecut devenind fierbinte şi s-a soldat cu o dramatică înfrîngere a Armeniei în faţa Azerbaidjanului ajutat de Turcia.  

Seismograful tensiunilor de pe planetă tremură puternic în acest moment, alimentat şi de noua linie dură adoptată de Statele Unite în raport cu Rusia şi cu China. Lui Joe Biden i se spunea pînă nu demult Sleepy Joe, pentru că părea un lider blajin şi adormit. Cotidianul Le Monde constată, probabil ca un ecou al presei americane, că în Sleepy Joe s-a trezit un Sniper Joe decis să arate că America îşi reia rolul de jandarm al lumii.

În acest context, europenii, cărora nu le place să primească ordine frontale de la americani, se trezesc din nou între două focuri. Recenta vizită la Bruxelles a noului şef la diplomaţiei americane Antony Blinken a lăsat un gust amar în Germania în special. Joe Biden, ca şi predecesorul său Donald Trump, consideră că Rusia este pe cale să-i divizeze şi să-i fragilizeze pe europeni prin construcţia gazoductului Nord Stream 2. În 2015, în urma unor presiuni în special americane, Franţa a anulat vînzarea către Rusia a două nave de război Mistral. La ora aceea era preşedinte socialistul François Hollande. Se va supune oare şi cancelara Angela Merkel, de teama unor eventuale sancţiuni americane, şi va renunţa la Nord Stream 2, un proiect practic realizat în proporţie de 90 la sută, şi în care sunt implicate numeroase intreprinderi europene?

Această întrebare apare des în presa franceză. Le Monde arată că Rusia recurge la arma tarifurilor: cu cît o ţară europeană este mai ostilă Moscovei, cu atît ea plăteşte gazul rus mai scump. În această categorie intră Polonia, Țările Baltice şi România. Cu cît o ţară europeană se arată mai conciliantă, cu atît preţul scade. Specialiştii de la Le Monde plasează în această categorie Serbia, Bulgaria, Ungaria, Austria, Germania şi Olanda. Pe undeva la mijloc se află Franţa şi Italia, mai scrie Le Monde. Un tablou trist de fapt pentru că este potretul diviziunilor deja existente în Europa.