Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cioran şi aforismele sale, puse în scenă într-o bandă desenată (Interviu cu autorul BD)

cioran_couv.jpg

Coperta benzii desenate „Cioran - On ne peut vivre qu’à Paris” a lui Patrice Reytier, publicată la editura Payot-Rivages
Coperta benzii desenate „Cioran - On ne peut vivre qu’à Paris” a lui Patrice Reytier, publicată la editura Payot-Rivages
Image source: 
Payot-Rivages

Recent a apărut în librăriile franceze o bandă desenată intitulată „Nu se poate trăi decât la Paris” şi al cărei personaj principal este Emil Cioran de la a cărui naştere se împlinesc joi 110 ani. Publicată la editura Payot-Rivages, lucrarea a fost concepută după modelul unui comic strip: câte trei desene pe o pagină, însoţite de un aforism al filosofului şi scriitorului de origine română. Textele sunt de cele mai multe ori inedite şi au fost „descoperite” de autorul benzii desenate, Patrice Reytier.

Patrice REYTIER: Am citit criticile şi cărţile lui Louis Nucéra în care vorbeşte mult despre Cioran, cu care era bun prieten. Apoi, am întâlnit-o pe Suzanne, soţia lui Louis Nucéra. Ea păstrase carnetele de notiţe în care scria tot ce le pregătea la masă invitaţilor pe care îi primea acasă şi în particular deci pe Ciorani. Din cauza acestei apropieri, am dorit să-l caricaturizez la sfârşitul cărţii şi pe Louis Nucéra în compania lui Cioran. Astfel, cei doi „trag concluzia” cărţii.


"Nu se poate trài decât la Paris?" îl întreabà Louis Nucéra pe Emil Cioran. "E locul ideal ca sà-ti ratezi viata" îi ràspunde filosoful.
"Nu se poate trài decât la Paris?" îl întreabà Louis Nucéra pe Emil Cioran. "E locul ideal ca sà-ti ratezi viata" îi ràspunde filosoful.
Image source: 
Payot-Rivages

Vasile DAMIAN: Cum aţi ales aforismele pe care le ilustraţi în banda desenată? Unele sunt dealtfel inedite, nepublicate până acum. Cum le-aţi descoperit?

P.R: Din întâmplare! La un moment dat, lucram pentru presă, adaptam aforismele lui Cioran care proveneau fie din „Silogismele amărăciunii”, fie din „Despre neajunsul de a te fi născut”, aforisme publicate la editura Gallimard. Pe urmă, proiectul a luat noi dimensiuni; l-am întâlnit pe artistul Pierre Alechinsky care mi-a propus nişte aforisme inedite. Am avut apoi acces şi la arhivele lui Cioran şi, nu în ultimul rând, am întâlnit mulţi oameni care îl cunoscuseră pe Cioran şi care toţi mi-au dat câte un document.

V.D: Banda desenată este prezentată sub formă de comic strip. De ce aţi făcut această alegere?

P.R: Comic strip este un tip de desen destul de rar în Franţa. Eu cred însă că Cioran era un foarte bun scenarist, indiferent de textele sale. Eu îmi doream însă ca aceste desene să apară în presă iar formatul cel mai adaptat pentru presă sunt comic strips. Am adaptat deci aforismele la acest format concis care îmi convenea mai mult decât altele, mai dezvoltate. Conciziunea comic strips-urilor îmi place mult şi am avut întotdeauna în vedere ca Cioran să apară în presă sub forma aceasta de bandă desenată.


Cioran plimbându-se pe malul Senei si filosofând despre suicid.
Cioran plimbându-se pe malul Senei si filosofând despre suicid.
Image source: 
Payot-Rivages

V.D: Locurile din Paris pe care le puneţi în scenă sunt foarte variate: cheiurile Senei, cimitirul Père Lachaise, cartierul latin – inclusiv casa în care a locuit Cioran – şi, bineînţeles, Jardin du Luxembourg, locul de plimbare, de predilecţie, al filosofului. V-aţi inspirat înţeleg foarte mult din viaţa personală a lui Cioran?

P.R: Da, bineînţeles. Stiam unde locuise, ştiam de asemenea cât era de ataşat de acest cartier latin în care de fapt a locuit tot timpul, de cum sosise la Paris. Plimbările le făcea mai ales în Jardin du Luxembourg dar şi în restul Parisului. In mod voluntar am ales să desenez locuri deşertice (pustii) din Luxembourg sau din Paris. Cred că dacă Cioran ar fi avut de ales între o stradă plină de lume şi una unde nu era nimeni, ar fi ales-o pe cea pustie. In filosofia lui Cioran, în gândirea lui, vidul este foarte pregnant şi am vrut să scot în evidenţă acest vid desenând un Paris pustiu, ca şi în carantină, dar vă asigur că nu m-am gândit la asta. Dealtfel, mai toate desenele au fost realizate înainte de epidemia de Covid. Apoi, să nu uităm, Parisul nu este New York-ul. Poţi găsi aici locuri în care să te plimbi fără să întâlneşti multă lume.


Cioran, despre orbire si nori, pe balconul apartamentului sàu din rue de l'Odéon.
Cioran, despre orbire si nori, pe balconul apartamentului sàu din rue de l'Odéon.
Image source: 
Payot-Rivages

V.D: De-a lungul căutărilor Dvs, pentru pregătirea acestei benzi desenate, aţi descoperit lucruri noi despre Cioran, ceva ce nu ştiaţi încă?

P.R: Nu am descoperit lucruri noi despre Cioran. In schimb, aforismele care fac partea principală a cărţii (cele de la Pierre Alechinsky) nu înţeleg de ce nu au fost editate. Poate că le ţinea în rezervă? Cert este că erau scrise foarte corect, unele dintre ele sunt foarte puternice, de acelaşi nivel cu „Silogismele amărăciunii”.

V.D: Din cele circa 80 de aforisme pe care le ilustraţi în banda desenată consacrată lui Cioran, care a fost cel care v-a plăcut sau marcat cel mai mult?

P.R: Imi place mult acesta: Omul a ajuns, în sfârşit, într-un stadiu în care merită să dispară. Imi place pentru că a fost scris foarte subtil şi regăsim în el tot geniul lui Cioran. Intr-o primă etapă, el a scris „omul a ajuns într-un stadiu în care merită să dispară”. De abia după, a adăugat „în sfârşit”. Déjà, în prima sa formă, Cioran ne dădea o palmă. Cu a doua, ne plezneşte şi mai tare, e mult mai violent. Toată subtilitatea limbii franceze apare în acest aforism. Intregul Cioran se regăseşte în el.

 
Cioran şi aforismele sale, puse în scenă într-o bandă desenată (Interviu cu autorul BD)