Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Alina Nelega: un roman tulburător despre o imposibilă iubire în România comunistă

img_2962.jpg

Image source: 
Alina Nelega

În Franţa este anunţat în librării în această lună aprilie un roman semnat de Alina Nelega intitulat „Comme si de rien n’était”. În limba română romanul a apărut în 2019 la editura Polirom sub titlul „Ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat”. Traducerea în franceză a fost realizată de Florica Courriol iar editura care publică romanul, Des Femmes / Antoinette Fouque este cunoscută pentru angajamentul său feminist.

Mărturisesc că am citit romanul nu numai cu ochii unui iubitor de literatură ci şi încercînd să mă pun în pielea cititorului francez şi întrebîndu-mă ce va afla el din această carte. Iar după terminarea lecturii parcă l-am auzit pe acest potenţial cititor francez întrebîndu-se: Oare chiar aşa a fost?

Romanul Alinei Nelega este, înainte de toate, povestea de dragoste imposibilă dintre două fete în România lui Ceauşescu, timpul naraţiunii fiind cuprins între 1979 şi momentul căderii comunismului. Cristina şi Nana, eleve de liceu într-un oraş din Transilvania, descoperă într-o bună zi că ele sunt altfel şi că trebuie de fapt să se ascundă pentru a-şi trăi relaţia, că trebuie să simuleze chiar  normalitatea în sensul impus de societatea de atunci, şi de fapt de multiplele dictaturi, cea comunistă dar şi cea patriarhală şi cea a prejudecăţilor.

Subiectul ca atare, homosexualitatea feminină, reprezintă însă doar una din dimensiunile cărţii, o faţă a medaliei aş spune pentru că a doua este societatea. Prin ceea ce trăiesc cele două personaje feminine pînă în 1989 cititorul este invitat să descopere (sau să redescopere în unele cazuri cum ar fi al meu) toate ungherele şi aspectele societăţii româneşti. S-ar spune că Alina Nelega are o memorie infernală şi că în toţi acei ani a filmat viaţa de zi cu zi în toate detaliile ei, în toate manifestările ei cînd absurde cînd groteşti, şi că acum ne proiectează acest film lăsîndu-ne stupefiaţi. De unde şi întrebarea care cred că va ţîşni în mintea cititorului francez: oare chiar aşa a fost?

O cunoşteam pe Alina Nelega în special ca dramaturg şi i-am văzut în Franţa de mai multe ori spectacole cu monologul „Amalia respiră adînc” (text publicat la editura Espace d’un Instant în traducerea Mirellei Patureau). Acum o descopăr ca romancieră sigură pe instrumentele sale narative şi stilistice, capabilă să-şi ţină cititorul cu respiraţia tăiată pe parcursul a trei sute de pagini, să-l facă în acelaşi timp să sufere împreună cu cele două personaje a căror pasiune parcă este un calvar. Există şi momente de poezie în acest roman, dar rare, ca şi cum ele ar fi puse în ecuaţie egalitară cu rarele momente de fericire şi de tandreţe trăite de cele două femei îndrăgostite una de alta. Am savurat în special poveştile pe care Cristina le inventează pentru fiul ei Ştefan, precum şi invenţiile de limbaj ale Alinei Nelega. M-am întrebat chiar, citind romanul în româneşte, cum ar putea fi traduse unele cuvinte precum lurlugeană sau crocodilă… Florica Courriol găseşte însă soluţii admirabile pentru toate dificultăţile, şi aceste dificultăţi sunt numeroase întrucît deseori unele personaje vorbesc pe ungureşte sau în romani. Vă asigur că nu sunt uşor de tradus în franceză nici unele înjurături sau invective româneşti foarte colorate (gen „scroafă răpciugoasă”)… 

Alina Nelega îşi construieşte romanul cu fraze lungi, viguroase, privilegiază oralitatea şi îşi denunţă personajele, fără să le judece, prin modul lor de a vorbi. Editura franceză recomandă cartea cu un text incitant şi elogios pe coperta a patra semnat de Florica Courriol, din care citez un fragment: „Alina Nelega perturbă prin romanul ei reflexele literare româneşti cu un subiect puţin abordat pînă la ea: homosexualitatea feminină. Plasat într-un cadru istoric precis, dar care se îndepărtează de amintirile românilor – ultimul deceniu al domniei lui Ceauşescu – cartea se prezintă ca un stop-cadru al unei întregi societăţi româneşti. (…) Este o poveste de dragoste, de feminitate dar mai ales de libertate.”

Libertatea este, într-adevăr, o a treia dimensiune a romanului, şi simţim la fiecare pagină această căutare intensă în special a celor două personaje feminine: ele caută cu fervoare şi cu furie libertatea, dreptul de a se iubi în libertate, libertatea de a-şi trăia natura intimă, libertatea de a nu da socoteală nimănui de ceea ce resim şi de ceea ce vor să trăiască. Iar în efortul lor disperat spre această condiţie de fiinţe libere se izbesc, evident, de mii şi mii de lucruri, de urîţenia vieţii şi de nimicnicia sufletească a oamenilor, de penuria umilitoare şi de corupţia generalizată, de mîna lungă a Securităţii şi de prostie, de vulgaritate şi nu de puţine ori de autocenzură.

Romanul a ieşit în librăriile franceze cu o banderolă roşie indicînd că Alina Nelega a obţinut în România, pentru cartea ei, Premiul revistei Observator cultural pe anul 2020. Grand prix de littérature en Roumanie, se poate citi sub formă de explicaţie pe respectiva banderolă. Este pentru prima dată cînd văd acest tip de publicitate inspirată în Franţa. Era şi timpul: de multă vreme premiile franceze îi ghidează pe români cînd cumpără romane traduse din franceză. De ce să nu-i ghideze şi pe cititorii francezi premiile importante obţinute de scriitorii români în România?

Dens şi generos, curajos şi emoţionant, cinematografic prin detalii şi militant prin subiect, romanul Comme si de rien n’était are toate şansele, după opinia mea, să navigheze acum şi spre un premiu francez.