Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Charles Baudelaire, „poet blestemat” – 200 de ani de la naștere

portrait_of_charles_baudelaire_circa_1862.jpg

Charles Baudelaire în 1862
Charles Baudelaire în 1862
Image source: 
Étienne Carjat / Domaine public

În urmă cu exact două sute de ani, mai precis pe data de 9 aprilie 1821 se năștea, la Paris, Charles Baudelaire, autorul unui volum de versuri celebru în toată lumea, Florile răului. Bicentenarul nașterii sale este marcat în Franţa prin mai multe evenimente, printre altele prin crearea unei Societăţi internaţionale a prietenilor lui Baudelaire.

Charles Baudelaire este considerat un mare rebel din multe puncte de vedere. Pe de o parte el a revoluţionat limbajul poetic și a căutat poezia acolo unde nimeni nu credea că poate fi găsită, în zonele obscure ale existenţei umane, ba chiar sordide. Nu întîmplător o parte din poemele sale au fost cenzurae imediat și au rămas apoi interzise timp de 90 de ani.

Baudelaire a fost însă și un artist revoltat împotriva societăţii timpului său, a normelor burgeze, a gusturilor de atunci. Într-un fel el deschide seria de „poeţi blestemaţi” a secolului al XIX-lea, pentru că mai tîrziu Rimbaud și Verlaine se înscriu în linia trasată de el.

Viaţa lui Baudelaire, din punctul de vedere al contemporanilor săi, a fost un scandal continuu... El a murit de altfel prematur, la vîrsta de 46 de ani, de sifilis dar și de pe urma altor excese cum ar fi drogurile.

Cotidianul Le Figaro îl omagiază pe Baudelaire și chiar astăzi publică un florilegiu din cele mai frumoase poeme ale sale. Tot Le Figaro însă îl critica vehement în iulie 1857, la numai cîteva zile după apariţia volumului său Fleurs du Mal (Florile Răului).

La acea oră un jurnalist pe nume Gustave Bourdin îl acuza pe poet de ultragiu adus moralei publice, bunelor maniere precum și moralei religioase. Încerc să traduc doar una din frazele care figurau în acel articol, dar nu sunt sigur că-i pot capta și vehemenţa. Iată ce vedea Gustave Bourdin în poezia lui Baudelaire: „Josnicie care stă cot la cot cu o viziune odioasă ; tot ce e mai respingător aliat cu tot ce e mai infect. Această carte este un spital deschis tuturor demenţelor, lepădăturilor, diavolilor, cloroticilor și viermuielilor; și dacă ar fi fost un spital destinat vindecării acestor boli mai era cum era, dar ele sunt incurabile”.

Editura Gallimard, în colecţia ei Quarto a tipărit, pentru a marca acest bicentenar al nașterii poetului, îi publică opera într-un volum avînd 1900 de pagini. Orașul Paris, unde s-a născut și a murit poetul, a creat un premiu de poezie Charles Baudelaire pentru creaţii poetice celebrînd capitala Franţei. Pe 12 aprilie va fi lansat un timbru cu efigia poetului... Alte manifestări omagiale sunt prevăzute în cursul anului, conferinţe, colocvii și expoziţii, dar s-ar putea ca pandemia să le perturbe. Personal consider că Baudelaire, care a căutat poezia acolo unde lumea nu vedea decît urîţenie și dezastru, ar fi fost capabil să scrie un poem memorabil și despre pandemie.

 

 

 
 
Tags: