Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cronica bilingvă / La Chronique bilingue : N° 209. Glume de-un 1er avril

Și uite-așa, pe negândite, nonobstant la pandémie, avem și anul acesta un 1 aprilie, occasion sinon de vraies réjouissances, qui ne seraient pas de mise, cel puțin de-a da, mărunt și cu sfială, în doaga copiilor. Obiceiul, în Franța, e să agăți un peștișor : poisson d’avril, în spatele cui se nimerește.

Noi, la liceul Vasile Alecsandri, făceam șotii à non petits camarades et pour une fois, le 1er avril, les « grandes personnes » ne nous en tenaient pas rigueur.  Astăzi, cine știe ? Timpurile s-au schimbat et la moindre blague risque de passer pour de l’harcèlement. Peut-être pas le 1er avril : en ce jour béni, il nous encore licite d’accrocher le petit poisson de haina cuiva cu condiția, totuși, ca „peștișorul” să nu semene cu o scrumbie parce que „maquereau » e un cuvânt urât – et il n’est pas souhaitable que cette habitude française soit transvasée en Roumanie unde, tot așa, chiar și de 1 aprilie, „pește” e aluzie neavenită.

Non, vraiment, aujourd’hui, les écoliers doivent se ressaisir.

Să te ferească sfântul să oferi, cum făceam noi, pe vremuri, la liceul Vasile Alecsandri, le 1 ou le 8 mars à notre maîtresse un bouquet de perce-neige ou, en France, le 1er mai un bouquet de muguet, că te și trezești luat la refec de noul director al Operei de la Paris, revoltat că lebăda albă e bună și cea neagră vrăjitoare. De 1 aprilie se poate, că dacă ghioceii și lăcrămioarele sunt albe se poate crede că e o păcăleală.

Firește, ca să rămânem în domeniul școlar, de la Sena până la Prut, în acest spațiu descătușat din interdicțiile trecute, il est théoriquement licite de traiter son professeur d’andouille – cu condiția să nu fie o vorbă în vânt ci expresia unei opinii politice. În aceleași condiții îl poți chiar, teoretic, înjura : dreptul la opinie este sfânt și libertatea de expresie inalienabilă, cum au dovedit-o câteva hotărâri judecătorești recente ! J’attire toutefois l’attention des locuteurs roumains que certains de leurs jurons traditionnels peuvent être condamnables în măsura în care aceste înjurături pot fi scoase din sfera gândirii politice și socotite o încălcare a dreptului tot atât de inalienabil al fiecărui cetățean de choisir – încă de la grădiniță – son sexe sur catalogue.

Non, je blague ! cum ar spune Coluche, comicul național ale cărui glume înfiorează încă Franța treizeci de ani după moartea lui.

Tot astfel, băgați bine de seamă, să nu vă-mpingă mititelul nici măcar pe 1 aprilie de dessiner au tableau noir un chat avec, sortant de sa bouche, un phylactère où il serait écrit : « je pratique l’écriture inclusive ! », ceea ce ar putea fi considerat de cei care pun automat toate celea și la feminin că « chatte » nu o opinie politică, liberă și legitimă, după cum am spus, ci un început de perversiune care dacă nu e stârpită în ou poate naște mâine un bou, tel ce dessinateur du journal Le Monde, à juste titre unanimement blâmé, d’avoir dessiné dans ce grand quotidien du soir un bébé pingouin qui pose à un pingouin adulte une question socialement irrecevable : „Dacă fratele vitreg adoptat de prietena tatălui meu transexual care-i acum mama mea mi-a făcut felul, asta e sau nu un incest ?”

Non, je blague ! E 1 aprilie, ce Dumnezeu ?!

Attention, Dieu aussi c’est un poisson d’avril, vous l’aurez compris, pentru că-n restul anului el este opiumul popoarelor, nu-i așa ?

Je vous vois venir : în plină pandemie și-ți mai arde de pești..., în fine, de glume !

Non mais, cum ar spune același Coluche al cărui ton nu pot să-l imit și nici nu se cade, que ceux qui sont sérieux tout le long de l’année să ne lase să glumim măcar de 1 aprilie. Că tot el, Coluche, spunea, nu-i așa, mais c’est encore une de ses blagues…, spunea că avantajul oamenilor inteligenți e c-o pot face pe proștii, l’inverse c’est complètement impossible.

Et dire que ce n’était même pas un poisson d’avril !