Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Pacea de la Bucureşti dintre ruşi şi otomani, la originea înfrângerii lui Napoleon în Rusia?

guillou.jpg

Yannick Guillou si cartea sa cea mai recentà "Napoléon et l'Empire Ottoman" apàrutà la editura Edhisto.
Yannick Guillou si cartea sa cea mai recentà "Napoléon et l'Empire Ottoman" apàrutà la editura Edhisto.
Image source: 
CO/Victor Bouyer

Cu ocazia bicentenarului dispariţiei lui Napoleon, mort pe 5 mai 1821, numeroase cărţi consacrate Impăratului francez apar în librăriile franceze. Printre multiplele lucrări, una dintre ele se concentrează asupra relaţiei pe care a întreţinut-o „Napoleon şi Imperiul otoman”. Sub acest titlu, editura Edhisto publică o amplă lucrare semnată de Yannick Guillou. In interviul pe care ni l-a acordat, autorul revine mai întâi asupra importanţei Imperiului Otoman în acea vreme.

Yannick GUILLOU: „Imperiul Otoman este marele uitat al istoriei napoleoniene. Cu toate acestea, dacă privim o hartă a Europei din acea vreme, vedem clar marile imperii: francez, austriac, rus şi cel otoman care ocupă o mare parte din estul şi sudul Europei, din jurul Mediteranei. Imperiul Otoman este un actor important al epocii respective care îl va ajuta pe Napoleon, de-a lungul întregii perioade, mai întâi contra ruşilor, apoi contra englezilor, şamd.”

Vasile DAMIAN: Pe acest eşichier, în acest context, care era  importanţa ţărilor române – Valahia şi Moldova? Ce relaţii întreţinea – sau nu – Napoleon cu ele?

Y.G: „Valahia şi Moldova au fost în centrul relaţiilor diplomatice dintre Franţa, Imperiul Otoman şi Rusia. Trebuie remarcat faptul că Franţa, după expediţia din Egipt – care, pe atunci, era provincie otomană – semnează pacea de la Paris, în 1801 şi redevine astfel aliata Imperiului Otoman. In 1807, Napoleon semnează, la Tilsit, o pace şi cu Ţarul Alexandru întâi. Printre clauzele acestui tratat dintre Franţa şi Imperiul Rus, figurează retragerea ruşilor din Valahia şi Moldova, două provincii pe care ruşii le invadaseră. De-a lungul relaţiilor între aceste trei imperii – francez, rus şi otoman – chestiune celor două provincii a fost întotdeauna importantă.”

V.D: Alexandru întâi, Ţarul Rusiei, va renunţa în 1812, în urma păcii de la Bucureşti, la ocuparea Valahiei şi Moldovei. Astfel, el îşi va putea redesfăşura trupele pentru a-i ţine piept lui Napoleon. Cum s-a ajuns la această situaţie, mai ales că Rusia era în poziţie de forţă în faţa otomanilor?

Y.G: „La sfârşitul lui 1806, ruşii invadează Moldova şi Valahia. Otomanii contraatacă dar ruşii au superioritatea militară. Cu toate acestea, pe 24 august 1807, se va semna un armistiţiu la Slobozia. Acest acord între ţar şi imperiul otoman nu va fi însă niciodată validat şi respectat definitiv, ceea ce face că ruşii vor rămâne în continuare prezenţi în cele două provincii. Sultanul, văzând că treburile nu avansează, decide să reia ostilităţile contra ruşilor, în aprilie 1809. Ca şi înainte însă, ruşii au superioritatea militară iar otomanii, în ciuda unor victorii locale, rămân în mare dificultate în această regiune. Situaţia între ruşi şi otomani va tărăgăna aşa până în 1812, an în care Napoléon va rupe alianţa cu Ţarul şi va lansa campania din Rusia. De partea lor, otomanii, încurajaţi de diverşi ambasadori – englez, austriac şi rus - în post la Constantinopole, îşi vor juca propriul joc diplomatic. Vor negocia şi semna o pace cu ruşii, la Bucureşti, pe 28 mai 1812, şi asta contra avizului lui Napoleon. Potrivit acordului, ruşii se retrag din provinciile ocupate – Valahia şi Moldova – păstrând doar o parte din aceasta din urmă, şi anume Basarabia. Tratatul de la Bucureşti le va permite astfel ruşilor să elibereze importante trupe pe care le vor putea redirecţiona contra lui Napoleon, în momentul invaziei acestuia.”


Harta Europei în 1812, în momentul semnàrii tratatului de la Bucuresti.
Harta Europei în 1812, în momentul semnàrii tratatului de la Bucuresti.
Image source: 
Fondation Napoléon/Aurélie Boissière - 2019

V.D: Putem spune că pacea de la Bucureşti dintre ruşi şi otomani din mai 1812 este, în parte cel puţin, la originea înfrângerii lui Napoleon în Rusia, în toamna aceluiaşi an?

Y.G: „Da, este unul din elementele care va contribui la înfrângerea lui Napoleon în Rusia. Altfel ar fi fost situaţia dacă nu ar fi existat pacea de la Bucureşti şi dacă conflictul cu otomanii ar fi durat mai mult. In acest caz, ruşii ar fi fost obligaţi să-şi menţină trupe pe malul Dunării ca să le ţină piept turcilor. Pacea de la Bucureşti este deci unul din elementele - dar nu singurul -  care a contribuit la înfrângerea lui Napoleon şi la faptul că trupele acestuia au fost hărţuite, atât pe drumul dus cât, mai ales, pe drumul de întoarcere din Rusia.”


Napoleon pe drumul de retragere de la Moscova.
Napoleon pe drumul de retragere de la Moscova.
Image source: 
Tablou de Adolphe Northen

 
Pacea de la Bucureşti dintre ruşi şi otomani, la originea înfrângerii lui Napoléon în Rusia?