George Banu despre „lumina din inima nopţii”

Dacă epidemia mai continuă, dacă se extinde pe cîţiva ani, s-ar putea să apară o generaţie care să nu înţeleagă ce este teatrul sau ce înseamnă emoţia concretă a unui spectacol, atunci cînd spectatori vii asistă la o piesă prezentată de actori vii. S-ar putea ca într-o bună zi să trebuiască le explicăm unor copii ce înseamnă scena, ce înseamnă cortina, de ce se stinge lumina la teatru, ce „rol” social au lojele sau ce simbolizează candelabrul...

În prefaţa la cartea lui George Banu putem citi aceste rînduri semnate de Alexandre Demidoff, responsabil de paginile dedicate teatrului în ziarul elveţian Le Temps: „George Banu este ghepardul escapadelor noastre teatrale. La fel ca prinţul din romanul lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, acest istoric al scenei, profesor mult timp la Sorbona, asistă la dispariţia unei lumi pe care o întrupează barba sa de boier, gustul său pentru whisky, elanurile sale de amant în zori, etica sa de santinelă în căutarea excepţiei.”