Afacerea Sarah Halimi: antisemitism, iresponsabilitatea penală a ucigaşului şi reforma justiţiei

Nu va exista un proces în afacerea Sarah Halimi, numele evreicei sexagenare ucise de Kobili Traoré. Fără îndoială însă că legea privind iresponsabilitatea penală a unui criminal va evolua, va fi reformată.

Pentru comunitatea evreiască, faptul că în decizia sa, Curtea de casaţie confirmă nu doar iresponsabilitatea penală a acuzatului dar şi caracterul antisemit al crimei, nu poate fi decât o consolare minimă. «In contextul în care crimele, atentatele şi actele antisemite s-au multiplicat în ultimele două decenii, această decizie dă un semnal dezastros. Suntem însă decişi să continuăm lupta» au precizat responsabilii comunităţii. Duminică, marele rabin al Franţei şi o serie de alte asociaţii evreieşti din Franţa cheamă dealtfel la o manifestaţie pe esplanada Drepturilor omului de la Trocadéro. Haïm Korsia, marele rabin al Franţei, a publicat şi o tribună în paginile ziarului Le Figaro în care critică vehement decizia justiţiei. «Dacă legea nu permite să se facă diferenţa între iresponsabilitate şi nebunia provocată de luarea de droguri, atunci să tragem consecinţele şi să cerem deputaţilor să propună un amendament în proiectul de lege privind reforma justiţiei» spune Korsia. In paralel, Liga internaţională contra rasismului şi antisemitismului a lansat o petiţie în memoria lui Sarah Halimi, text în care se cere ca strada pe care a fost ucisă aceasta din urmă, să-i poarte numele de acum încolo. Apelul a fost déjà semnat de aproape 13.000 de oameni.

Clasa politică şi responsabilii executivului de la Paris au luat şi ei poziţie. Gabriel Attal, purtătorul de cuvânt al guvernului, a estimat că «drogul nu poate fi un permis de a ucide». In fine, Emmanuel Macron, care se remarcase acum un an cerând un proces pentru autorul crimei, poziţie care a provocat o punere la punct inedită din partea celor mai înalţi doi magistraţi ai ţării, s-a abţinut de această dată să comenteze decizia Curţii. Preşedintele Franţei i-a cerut însă ministrului justiţiei să modifice legea. «A decide de a lua stupefiante pentru a deveni ca un nebun nu ar trebui să-ţi suprime responsabilitatea penală» a estimat şeful statului, luând astfel exemplul marelui rabin. Trebuie notat că această dezbatere nu este nouă şi tentaţia de a reforma justiţia reapare de fiecare dată când un fapt divers agită opinia publică. Lucrurile nu sunt însă atât de simple precum par.

Allahu akbar şi versete din Coran

Afacerea care a provocat aceste controverse şi luări de poziţie, nu doar în Franţa ci şi în Istael, a fost declanşată de o crimă sordidă comisă pe 4 aprilie 2017. In aceea seară, Kobili Traoré, un tânăr de 27 de ani de confesiune musulmană, a dat buzna peste vecina sa de 65 de ani, Sarah Halimi. Urlând «Allahu akbar» şi recitând versete din Coran, bărbatul o snopeşte mai întâi în bătaie pe femeie după care o aruncă de pe balconul blocului în care locuia, undeva într-un cartier estic şi popular al Parisului. Autorul crimei, mare şi de multă vreme, consumator de cannabis, este arestat deîndată şi spitalizat. In timp ce judecătoare de instrucţie ajunge, în 2018, la concluzia că actul a avut un caracter antisemit, şapte experţi psihiatrici dintre cei mai eminenţi îl examinează, rând pe rând, pe Traoré şi ajung la o concluzie unanimă: tânărul era, în momentul faptelor, «prada unui puseu delirant acut».

Justiţia urma, pe baza acestor concluzii, să decidă dacă Traoré avea discernământul doar «alterat» - caz în care se putea face proces – sau dacă avea discernământul «abolit» - caz în care urmăririle judiciare trebuiau abandonate. După îndelungi dezbateri şi după avizul în acest sens a 6 din cei 7 medici, curtea de apel din Paris a decis, în decembrie 2019, că Traoré era penal iresponsabil şi ordona spitalizarea lui pentru cel puţin 20 de ani.

Decizia judecătorească a făcut scandal şi a provocat reacţii numeroase, atât la dreapta cât şi la stânga spectrului politic. Inclusiv preşedintele Macron a comentat decizia, atrăgându-şi, cum spuneam, o usturătoare punere la punct din partea celor mai înalţi doi magistraţi ai ţării care i-au reamintit principiul independenţei justiţiei. In ciuda presiunii politice şi mediatice, Curtea de casaţia a validat acea decizie a Curţii de apel, inclusiv faptul că respectiva crimă a avut şi un caracetr antisemit.

Intre 10 şi 15% dintre deţinuţi nu au ce căuta în închisorii şi ar trebui duşi la spitalele de nebuni

Intr-un interviu acordat ziarului Le Monde, preşedintele asociaţiei avocaţilor penalişti, e de părere că «chestiunea centrală este cea a lucidităţii individului, capacitatea sa de a înţelege faptele. Intrebarea care se pune se referă deci la liberul arbitru în momentul trecerii sale la fapte».

Deciziile luate de justiţie în astfel de cazuri depind însă mai degrabă de examenele medicale decât de argumente juridice. E cazul Traoré în care, judecătorii au urmat avizul experţilor. Asta cu toate că psihiatrii sunt cvasi-unanimi în a recunoaşte că, în practica de zi cu zi, este foarte greu de făcut distincţia între o patologie indusă de luarea unor droguri şi faptul de a consuma droguri pentru că omul e psihotic.

A modifica legea cum o cere preşedintele şi o doreşte marele rabin – şi nu doar el – riscă însă să-i penalizeze pe bolnavi. Fostul şef al Federaţiei franceze de psihiatrie estimează că déjà astăzi, în Franţa, «între 10 şi 15% dintre deţinuţi nu au ce face în închisorii şi ar trebui duşi la spitalele de nebuni. A crede că a-i pune pe aceşti oameni după gratii protejează mai bine societatea, este o eroare. Un schizofren periculos nu iese uşor din spital. In schimb, din puşcărie, unde a fost sau nu îngrijit, odată şi odată tot iese, după ce îşi ispăşeşte pedeapsa».

Intr-un interviu acordat ziarului Libération, François Rousseau, profesor de drept şi ştiinţe criminalistice, spune că decizia Curţii de casaţie se poate înţelege din punctul de vedere al dreptului penal francez. «Justiţia penală a luat naştere tocmai pentru a depasiona dezbaterile şi a termina cu spiritul de răzbunare. In dreptul penal francez, nu poţi pedepsi persoane considerate drept nebune în momentul faptelor. Scopul principal al justiţiei penale este de a pedepsi persoane considerate responsabile de actele lor. A nu judeca persoane iresponsabile nu înseamnă însă a le repune în libertate, mai ales în acest caz precis al lui Kobili Traoré. Unitatea psihiatrică specializată şi ultrasecurizată în care este internat acesta nu este, nici pe departe, mai blândă decât o închisoare normală».