Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Emoţie şi proteste în Franţa în urma unei decizii de justiţie controversate legată de o crimă antisemită

capture_decran_2021-04-25_a_19.54.59.png

Manifestaţie pe esplanada Trocadero de la Paris pentru ca asasinul pensionarei Sarah Halimi să fie judecat, 25 aprilie 2021.
Manifestaţie pe esplanada Trocadero de la Paris pentru ca asasinul pensionarei Sarah Halimi să fie judecat, 25 aprilie 2021.
Image source: 
France 24

„Justiţie pentru Sarah Halimi” – este cuvîntul de ordine cu care au manifestat duminică 25 aprilie cîteva mii de persoane la Paris precum şi în alte oraşe ale Franţei. Sexagenara Sarah Halimi, de religie israelită, a fost ucisă în 2017 de un vecin de-al ei de origine musulmană. Ori, justiţia franceză a decis că asasinul se afla sub influenţa drogurilor în momentul comiterii faptelor şi că prin urmare nu poate fi judecat. Decizia Curţii de Casaţie, şi anume că individul care a comis crima strigînd Allah akbar este iresponsabil din punct de vedere penal, se bazează însă pe concluziile experţilor şi pe legile franceze.

Cel mai înalt magistrat francez, François Molins, a acordat săptămîna trecută un interviu cotidianului Le Monde explicînd că în Franţa nebunii nu sunt trimişi în închisori ci închişi în spitale psihiatrice. El şi-a exprimat regretul în faţa emoţiei provocată în Franţa, în Israel, precum şi în alte ţări în urma deciziei ca individul numit Kobili Traoré, dependent de consumul de canabis, să nu apară în boxa acuzaţilor.

Aceste explicaţii nu i-au descurajat însă pe cei care văd în absenţa unui proces o injustiţie. Pe esplanada Trocadero de la Paris, manifestanţii au arborat pancarte cu următorul text: Fără justiţie nu există Republică. O manifestaţie a avut loc şi în faţa ambasadei franceze de la Tel Aviv.

Comunitatea evreiască din Franţa, ţinta mai multor atacuri sîngeroase în ultimii ani, consideră că absenţa procesului este inacceptabilă, părere împărtăşită de foarte multă lume de altfel. Agenţia France Presse reia o declaraţie a marelui rabin al Franţei, Haïm Korsia, care spune: „Putem vorbi de o emoţie naţională, principiul evocat în contextul acestei decizii este de neînţeles, aşteptăm o mobilizare puternică în numele justiţiei, al dreptului, al inteligenţei şi al luptei împotriva antisemitismului”.

Cîţiva editorialişti şi intelectuali francezi, prin intervenţiile lor în presă, au suscitat o vie dezbatere în ultimele zile în jurul acestei afaceri. Filozoful Luc Ferry, de exemplu, declară în Le Figaro următoarele: „Mesajul transmis de Curtea de casaţie, prin faptul că nu-l trimite pe asasinul sexagenarei Sarah Halimi în faţa judecătorilor, este terifiant şi banalizează antisemitismul. Actul comis de asasin nu avea nimic din acţiunea unui nebun”.

Şi unele personalităţi politice au luat poziţie, de exemplu liderul centrist François Bayrou care spune că trebuie modificată legea franceză.  Şapte psihiatri se află la originea deciziei luată de Curtea de Casaţie. Ei l-au examinat s-ar părea îndelung pe asasin. El avea 27 de ani la ora comiterii crimei şi consuma canabis de la vîrsta de 15 ani. Într-un interviu acordat revistei Marianne, expertul Paul Bensussan explică pe larg ce s-a descoperit legat de Kobili Traoré înainte ca acesta să o ucidă pe pensionara Sarah Halimi: s-ar părea că individul era în plin delir, avea halucinaţii, auzea voci şi „discuta” cu ele, consultase un exorcist la moschee pentru că se credea penetrat de spirite rele… În acelaşi timp caracterul antisemit al crimei sale este indiscutabil. El o considera pe vecina sa Sarah Halimi drept o „încarnare a răului” iar în momentul cînd a aruncat-o pe fereastră a pronunţat formule din arsenalul jihadist… Bunul simţ nu se poate acomoda în orice caz cu decizia ca acest om să nu fie judecat, cu atît mai mult cu cît toată lumea ştie că nebunia poate fi şi simulată.

Seful statului francez, Emmanuel Macron, a cerut şi el modificarea legii, ceea ce a suscitat unele critici din partea stîngii… În context pre-electoral, date fiind prezidenţialele din mai anul viitor, lui Emmanuel Macron i se reproşează că agită prea mult tema securitară. În cazul asasinării lui Sarah Halimi însă avem de-a face şi cu o chestiune de onoare spune alt editorialist, în revista Le Point, este vorba de Franz-Olivier Giesbert. El publică un articol cu un accent critic foarte puternic intitulat „Onoarea pierdută a justiţiei franceze”.

Ministrul francez al justiţiei a recunoscut că există în Franţa o problemă legată de „iresponsabilitatea penală” şi a anunţat că la sfîrşitul lunii mai va fi propus un proiect de lege pentru eliminarea acestui vid juridic.