Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Prezindențiale 2022: Criza sanitară readuce în prim-plan ideea suveranității industriale

franta_a_pierdut_1_milion_de_locuri_de_munca_in_sectorul_industrial_intre_2000_si_2016.jpg

Franța a pierdut 1 milion de locuri de muncă în sectorul industrial, între 2000 și 2016.
Franța a pierdut 1 milion de locuri de muncă în sectorul industrial, între 2000 și 2016.
Image source: 
REUTERS/Vincent Kessler

În Franța, ideea suveranității industriale revine în prim-plan, susținută de criza sanitară dar și de alegerile prezidențiale ce încep să se contureze. La dreapta, candidații declarați ori care așteaptă momentul pentru a se lansa, rivalizează deja cu propuneri de reindustrializare a Franței, pentru a-i reda ‘grandoarea'.

Industria este din nou la modă în Franța și se datorează, culmea, crizei sanitare care, a reușit să arate cât de dependentă este de un număr mic de state producătoare. 

 

85 % dintre francezi se declară favorabili pentru o producție direct la ei în țară chiar dacă asta înseamnă un preț final mai mare pentru consumatori, arată un sondaj publicat cu două zile în urmă. Doar 21 % dintre francezi văd mondializarea ca pe o șansă.

 

Candidații de dreapta la prezidențiale au formulat deja propuneri pentru o reindustrializare a Franței, inspirându-se, mai mult sau mai puțin deschis, din ideile apărate de Donald Trump în timpul șefiei sale la Casa Albă. 

 

”O mare națiune este una industrială”, o spune Xavier Bertrand, primul politician care s-a lansat în cursa prezidențială. În prezent el este președintele Consiliului Regional Hauts-de-France. Într-un interviu acordat publicației 

Les Échos, cuvântul «industrie» apăre de 17 ori. 

 

”Realitatea dezindustrializării a devenit evidentă în momentul în care așteptam să ajungă containerele cu marfă din China”, spune la rândul său Laurent Wauquiez, în Le Figaro, apărând deschis o formă de protecționism. 

 

Alți politicieni pledează pentru un nou imperativ industrial iar alții cer o renegociere a tratatelor comerciale.

 

Subiectul nu a scăpat executivului. Nu degeaba a mobilizat 100 de miliarde de euro pentru industrie, chiar dacă este mai puțin afectată de pandemie. Cu o parte din sumă, statul dorește să readucă acasă societățile franceze ce funcționează în diverse colțuri ale lumii. Li se promite și o scădere de impozit pentru a le ajuta să revină în Hexagon.

 

Franța a pierdut 1 milion de locuri de muncă în sectorul industrial, între 2000 și 2016. 

 

Iar Emmanuel Macron este perceput mai degrabă un probusiness decât un apărător al industriei, cred analiștii francezi. Este cazul lui Frédéric Dabi, de la IFOP, directorul general adjunct al institutului de cercetare a opiniei publice. Dar, la acest capitol, ‘păcatul’ său este vânzarea Alstom, în 2014, când Emmanuel Macron era ministru al Economiei, este de părere un alt analist, Jérôme Sainte-Marie, președintele societății de studii, PollingVox. ”O vânzare ce lasă impresia că interesul național nu a fost apărat”, crede analistul.

 

Între «patriotismul economic» a lui Dominique de Villepin (în 2005) și «Made in France» a lui Arnaud Montebourg (în 2012), industria a jucat mereu un rol în politicul francez și vorbește limba pensionarilor, îngrijorați de finanțarea pensiilor lor. 

 

Dintre cele mai mari state industrializate, Franța a suferit cea mai puternică dezindustrializare în ultimele decenii, arată un document din decembrie 2020.

 

În 2018, industria nu mai însemna decât 13 % din Produsul Intern Brut, comparativ cu 25 % cât era cazul în Germania și cu 20 % în Italia.

 

Niciun guvern nu a mai fost atent la ce s-a întâmplat în ultimii 30 de ani. Puterea de cumpărare era susținută cu produse chinezești iar aici nu e o chestiune de dreapta sau de stânga, toate guvernele au dus aceeași politică în ultimele decenii, este de părere un alt sociolog.

 

În Statele Unite, același fenomen a contribuit masiv la victoria lui Donald Trump, în 2016, când discursul său protecționist a sedus muncitorii, care au trăit din plin declinul industriei.

 

În Franța, nu pentru toți industria este benefică. Spre exemplu, socialiștii spun că industria poluează.

 

”Să vorbești de industrie înseamnă să intri în bătălia unei Franțe a salariatului, cea pe care și-o dispută Marine Le Pen și Emmanuel Macron”, explică Frédéric Dabi amintind ceea ce arată sondajele de ceva ani încoace: electoratul muncitoresc, situat istoric la stânga, a emigrat spre dreapta și extrema dreaptă. 

 

Spre exemplu, lui Lionel Jospin i s-a reproșat în timpul campaniei din 2002, că nu a pronunțat cuvântul ”muncitor”. 

 

20 de ani mai târziu vorbim mai mult de industrie decât de muncitori.  Iar Covid a readus în discuție toate acestea.

 

Un studiu realizat de OpinionWay în octombrie 2020 arăta că 60 % din francezi sunt mai favorabili protecționismului decât liberului-schimb. 

 

”Este imposibil să continuăm să facem comerț cu China și cu alte state ce nu taxează poluarea și practică un dumping fiscal și social”, este de părere economistul Thomas Piketty adăugând că ”Franța trebuie să aibă o poziție mult mai fermă în relația cu China și să fie pregătită să aplice măsuri unilaterale vizavi de China ori chiar față de state din interiorul Europei. Tratatele europene trebuie să fie puse în serviciul obiectivelor sociale și de mediu explicite”.