Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Chloe Zhao sau un Oscar indezirabil în China

chloe.jpg

 Chloe Zhao, Oscar pentru regie
Chloe Zhao, Oscar pentru regie
Image source: 
Chris Pizzello POOL/AFP

Succesul remarcabil al regizoarei de origine chineză Chloe Zhao, recompensată de Hollywood cu trei premii Oscar pentru filmul său „Nomadland”, este salutat cu admiraţie pretutindeni în lume, cu excepţia ţării sale de origine. Potrivit Agenţiei France Presse regizoarea este astfel „pedepsită” de autorităţile chineze pentru că a îndrăznit în urmă cu cîţiva ani să formuleze niște vagi critici faţă de ţara sa de origine.

Chloe Zhao, în vîrstă de 39 de ani, este prima femeie avînd origini în Asia care se impune, în contextul premiilor Oscar, la categoria „cel mai bun regizor”. Iar în cei 93 de ani de cînd sunt decernate aceste premii doar o singură altă femeie regizoare s-a bucurat de acest prestigiu, este vorba de Kathtryn Bigelow recompensată în 2010 prentru filmul „Deminorii”. În mod normal întreaga Chină ar fi trebuit să o celebreze pe această fiică talentată a ei. În loc de celebrare însă în jurul ei a fost impună o tăcere de plumb. Cenzură totală, ca o condamnare la moarte culturală. Si aceasta pentru simplul motiv că în 2013 Chloe Zhao ar fi spus ceva ce nu trebuia într-un interviu acordat unei reviste americane.

Mesajul autorităţilor de la Pekin este clar către toţi artiștii Chinei plecaţi să se afirme în străinătate, dar și către cei din interior: orice critică formulată împotriva regimului va fi sancţionată dur. Nu contează succesul obţinut de un artist chinez pe alte meridiane ale lumii, nu contează că opera sa ar putea emoţiona cîteva miliarde de pămînteni, cei un miliard trei sute de milioane de chinezi nu vor avea acces la creaţia respectivă.

În Franţa, editorialistul Pierre Haski care semnează editoriale pe postul de radio France Inter arată că regizoarea chineză este departe de a fi o disidentă. Dimpotrivă, ea s-a arătat pînă acum extrem de prudentă, iar filmul ei nu are nimic de-a face cu realităţile din China ci cu cele din America. Si totuși ea este sancţionată de un regim decis să controleze total opinia publică și alergic la orice manifestare de gîndire critică.

Iată fraza, pronunţată în 2013, pentru care Chloe Zhao este declarată persona non grata în ţara ei: „În anii adolescenţei mele în China am crescut într-un mediu plin de minciuni. Multe lucruri care mi se spuneau s-au dovedit apoi false, și aceasta mi-a forjat caracterul rebel.”  Probabil că autorităţile chineze sunt alergice la cuvîntul „rebel” deși regizoarea, în declaraţia ei, nu îndeamnă nici la nesupunere, nici la revoltă și nu cere nici democratizarea ţării sale...

Nu încape însă îndoială că această artistă talentată este și o victimă a războiului rece în curs de desfășurare între China și Statele Unite. O competiţie care devine acută, în toate domeniile, inclusiv cultural. Mai rămîne întrebarea: va reuși China să devină atractivă pe plan internaţional dacă recurge la astfel de atitudini și de criterii? Pentru că acesta este proiectul ei, să ia locul Statelor Unite pe podium la toate disciplinele. Si nu este exclus ca în materie de economie, de tehnologie, de cercetare, de industrie, chiar să reușescă. Si poate și din punctul de vedere al capacităţilor militare.

Dar mai rămîne acea zonă numită soft power. Așa cum e, plină de contradicţii, America fascinează încă și milioane de oameni vor să se instaleze pe teritoriul ei. Cum își imaginează deci China că va cîștiga, în cursa ei pentru întîietate, locul întîi și la acest capitol? În materie de soft power China este în regres. Tarile din care emană un spirit de libertate vor fascina întotdeauna mult mai mult decît o dictatură sau decît un regim autoritar, chiar dacă în materie de bunăstare și alte performanţe se vor afla pe locul întîi.