Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Secretara generală a Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei pusă în cauză pentru „practici financiare discutabile”

capture_decran_2021-04-28_a_19.03.17.png

Louise Mushikiwabo, secretară generală a Francofoniei din octombrie 2018.
Louise Mushikiwabo, secretară generală a Francofoniei din octombrie 2018.
Image source: 
LUDOVIC MARIN / AFP

Cotidianul Libération a publicat miercuri 28 aprilie pe două pagini un articol foarte critic la adresa unor practici financiare discutabile precum şi a unor „opacităţi” administrative din cadrul Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei, Secretara generală a francofoniei, Louise Mushikiwabo, este în special vizată de revelaţiile cotidianului de stînga francez.

Probabil că aceste două pagini publicate de Libération au avut efectul unei bombe în sînul organizaţiei, mai ales la nivelul conducerii. Cotidianul francez precizează că a avut acces la un document intern al Organizaţiei internaţionale a Francofoniei, probabil o anchetă legată de modul în care noua echipă conducătoare desemnată la sfîrşitul anului 2018 administrează banii.

Aflăm, de fapt, că ruandeza Louise Mushikiwabo, care a promis mai multă transparenţă la ora preluării postului, nu s-a prea achitat de promisiunile ei. Numărînd 88 de state membre, organizaţia dispune de un buget de 80 de milioane de euro din care sunt plătiţi 350 de colaboratori. Numai că unele cheltuieli par oarecum suspecte, şi chiar atunci cînd nu sunt să zicem ilegale par puţin imorale… Citez din lista de reproşuri formulată de Libération: „Recrutări de cadre făcute în mod discreţionar, lipsă de transparenţă, bugete şi cheltuieli de reprezentare exorbitante, operaţiuni financiare suspecte”.

Pe fişa de salariu a doamnei Louise Mushikiwabo figurează anual suma de 347 000 de euro net, fără impozitare, ne informează Libération. Ceea ce înseamnă un venit de 30 000 euro pe lună. Iar apartamentul pe care îl ocupă într-una din cele mai luxoase zone ale Parisului, pe avenue Montaigne lîngă bulevardul Champs-Elysées costă 8800 de euro pe lună… Instalarea doameni Mushikiwabo în acest apartament au mai necesitat 34 000 de euro de lucrări şi mobilă de 44 000 de euro…

Ceva nesănătos emană din aceste cifre, chiar dacă ele nu înseamnă încălcarea legalităţii, şi chiar dacă şi alţi înalţi funcţionari internaţionali beneficiază de acelaşi cadru de viaţă. Din Organizaţia Internaţională a Francofoniei fac parte multe ţări sărace, confruntate cu grave problemele de multe tipuri. Ceva mai multă modestie în privinţa stilului de viaţă a celor care conduc Organizaţia ar fi fost un bun exemplu… Acum cîţiva ani Organizaţia Internaţională a Francofoniei a organizat un colocviu pe tema corupţiei încercînd să găsească soluţii pentru eradicarea acestui fenomen în multe ţări membre. Ori, iată că umbra acestui fenomen pare să planeze şi deasupra etajului superior al Organizaţiei.

„Ca multe alte organizaţii internaţionale, OIF s-a aflat întotdeauna deasupra legilor şi dispune de propriul său tribunal intern care se reuneşte anual, de cel puţin două ori iar uneori de cinci ori la sediul parizian al organizaţiei”, precizează Libération. Deci toate neregulile, precum şi alte diverse practici contestabile nu pot fi sancţionate decît în acest cadru intern.

Libération mai aminteşte însă că numirea ruandezei Louise Mushikiwabo în fruntea OIF-ului a surprins în octombrie 2018. Cu atît mai mult cu cît Rwanda a înlocuit în 2008 franceza cu engleza ca limbă de învăţămînt în şcoli. Preşedintele francez Emmanuel Macron a dorit însă, la acea oră, să facă un gest de deschidere spre această ţară, Rwanda, mai ales că Franţei i s-a reproşat o atitudine tulbure în contextului genocidului ruandez. Cum Franţa furnizează anual 25 de milioane de euro Organizaţiei, şi cum doamna Louise Mushikiwabo, fostă ministră de externe în ţara sa, avea şi sprijinul Uniunii Africane, pînă la urmă candidatura ei s-a impus.

Stilul ei, însă, a fost deconcertant, ba chiar brutal, mai scrie Libération, şi „i-a dezorientat pe mulţi”. Acest lung articol din Libération are acum darul de a „dezorienta” însă opinia publică, iar miza enormă a francofoniei merită mai bine gestionată la nivel administrativ şi chiar de imagine.