Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


„Marea iluzie”... o carte despre Europa şi lecţiile Brexit-ului

„Marea iluzie – jurnalul secret al Brexit-ului” se intitulează o carte care a ieşit pe 6 mai în librăriile franceze, publicată de Editura Gallimard şi semnată de Michel Barnier. Cartea ne proiectează în culisele negocierilor duse între 2016 şi 2020 în contextul ieşirii Marii Britanii din Uniunea Europeană, negocieri dificile conduse însă cu tenacitate de Michel Barnier în fruntea unei echipe la fel de eficiente. În acelaşi timp, însă, unii comentatori văd în această carte şi un posibil program prezidenţial.

Timp de patru ani Michel Barnier a fost Monsieur Brexit, omul însărcinat de Uniunea Europeană să ducă la bun sfîrşit negocierile de divorţ cu Marea Britanie fără a slăbi însă coeziunea celor rămaşi în Uniune şi fără a li se face britanicilor concesii excesive. Acest jurnal secret este acum o sursă de informaţii preţioase, chiar de revelaţii, dar incită şi la reflecţie pentru că lucrurile nu au fost simple şi toată lumea a avut de pierdut în urma Brexit-ului.

Michel Barnier a fost foarte activ în ultimul timp în spaţiul mediatic francez, a dat multe interviuri pentru a-şi promova cartea şi de fiecare dată a ţinut să precizeze că Brexit-ul nu a fost o victorie pentru nimeni, dimpotrivă, a complicat viaţa tuturor europenilor. Titlul, Marea iluzie, poate fi explicat prin această optică, în primul rînd prin faptul că britanicii sunt primii care, într-un fel, s-au păcălit, s-au auto-minţit. Nu este sigur că după Brexit ei o vor duce mai bine, chiar dacă în contextul epidemiei de coronavirus au fost mai reactivi şi au reuşit pe de o parte să creeze un vaccin iar pe de altă parte să se vaccineze într-un ritm mai alert decît toate celelalte ţări europene.

Printre numeroasele sfaturi date de Michel Barnier în cartea sa, citate de mai multe ziare franceze, se numără şi următorul: atenţie, le spune el europenilor, nu trebuie să-i lăsaţi pe britanici, după ce au ieşit pe uşă din piaţa comună, să revină pe fereastră... Pentru că manevre în acest sens există, şi probabil că vor continua întrucît piaţa comună europeană rămîne atractivă, iar ideea de a profita de ea fără a accepta anumite norme şi obligaţii este şi mai atractivă.

Un avertisment important al lui Michel Barnier este legat de atitudinea extremei drepte şi a dreptei extreme faţă de Europa. Am fost uluit, spune Michel Barnier, cînd am văzut că ultra-conservatorii britanici doreau de fapt destrămarea Europei, şi chiar sperau că după ieşirea Marii Britanii din Uniune toată această structură se va prăbuşi.  

Michel Barnier a fost apreciat de toată lumea în cursul celor patru ani de negocieri. Iar prin calmul său şi prin spiritul său metodic, prin faptul că nu s-a lăsat destabilizat de absolut nici o manevră şi de nici o formă de agresivitate i-a făcut şi pe britanici să-l respecte. Un capitol din cartea sa este dedicat Franţei, aflăm din el ce ar trebui să facă şi ce ar putea face Franţa pentru Europa. Iată de ce acest aspect al cărţii este văzut ca un posibil program prezidenţial. Pentru că dreapta franceză, mai precis partidul Republicanii, nu are în prezent nici un lider puternic cu care să se arunce în bătălia prezidenţialelor din mai anul viitor. Ori, Michel Barnier, la cei 70 de ani ai săi, s-ar putea să aibă profilul unul candidat provienţial pentru dreapta franceză.

Daniel Cohn-Bendit, personalitate de stînga dar care l-a susţinut pe centristul Emmanuel Macron, declară în Libération că o eventuală candidatură a lui Michel Barnier ar fi benefică pentru democraţia franceză. În primul rînd pentru că dreapta ar putea reveni pe scena dezbaterilor cu un candidat puternic, ceea ce ar putea evita o înfruntare finală, anul viitor, între Emmanuel Macron şi lidera extremei drepte, Marine Le Pen.

Acest scenariu devine treptat coşmarul democraţiei franceze, faptul că s-ar putea repeta secvenţa de acum patru ani, aceea a duelului final dintre Emmanuel Macron şi Marine Le Pen. Ori, o înfruntare finală între Emmanuel Macron şi Michel Barnier ar fi mult mai benfică pentru democraţie... În plus, spune Daniel Cohn-Bendit, Franţa ar avea nevoie în viitor de un fel de Joe Biden, adică de un preşedinte mai vîrstnic, care să aibă doar ambiţia unui singur mandat precum şi aceea de a-i reconcilia pe concetăţenii săi între ei. Va fi Michel Barnier un Joe Biden francez? Răspunsul în serialul următor, cum se spune, pentru că în Franţa a început foiletonul politic al prezidenţialelor.