Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cronica pariziană: Parisul lui Mitterrand

france-tourism_0.jpg

 Piramida de la Luvru, imagine din iulie 2019.
Piramida de la Luvru, imagine din iulie 2019.
Image source: 
Regis Duvignau/REUTERS

În urmă cu 40 de ani, mai precis pe data de 10 mai 1981, milioane de francezi sărbătoreau cu frenezie victoria la prezidenţiale a unui candidat socialist: François Mitterrand. Mai multe mafestări marchează în Franţa trecerea a patru deceniii de la acest eveniment, printre altele o expoziţie organizată în Piaţa Bastiliei la Paris. François Mitterrand a fost timp de 14 ani președintele Franţei și a avut timp să-și lase amprenta asupra Parisului.

Chiar și cei care l-au detestat pe François Mitterrand sunt obligaţi să recunoască un lucru, și anume că mai multe edificii importante din capitala Franţei sunt legate de numele său. Despre François Mitterrand se știe că avea o cultură clasică, dar proiectele arhitecturale pe care le-a aprobat sunt de o modernitate surprinzătoare.

El a iniţiat extinderea Muzeului Luvru și construirea unei piramide de sticlă în chiar inima ansamblului. Ceea ce astăzi numim la Paris le Grand Louvre a început în 1983 cînd François Mitterrand i-a cerut arhitectului american de origine chineză Ieoh Ming Pei să regîndească toată organizarea muzelui precum și accesul în interior. La acea oră Ieoh Ming Pei era puţin cunoscut în Franţa iar propunerea sa ca publicul să intre în muzeu prin piramida transparentă a suscitat numeroase reacţii și polemici. Unii au considerat că piramida agresează din punct de vedere estetic vechiul palat… Cînd, în 1988, publicul a descoperit rezultatul lucrurile s-au mai liniștit, piramida lui Pei a devenit chiar treptat unul din simbolurile Parisului.

François Mitterrand a fost un politician versat dar și un om de mare cultură care a trăit înconjurat de cărţi, care iubea cărţile, cumpăra ediţii rare și savura discuţiile cu scriitori și filozofi. El savura fără îndoială și ideea de a-i face pe francezi să-și pună întrebări în legătura cu simbolistica unora dintre proiectele sale arhitecturale. La Luvru totul este relativ simplu: orice vizitator care pătrunde întîi în piramidă pentru a se lăsa apoi aspirat de capodoperele muzeului înţelege evident că totul a pornit de la Egiptul antic. Misterul piramidelor dăinuie pînă astăzi dar se răsfrînge și în toate activităţile artistice ale omului. Nu este un mister și faptul că omul are nevoie de artă și că se definește prin cultură? Prin opţiunile sale arhitecturale François Mitterrand a încercat de fapt să le transmită și niște mesaje subtile compatrioţilor săi și de fapt lumii întregi.

Plină de mistere este și noua Biblioteca naţională, construită pe malul Senei în estul Parisului. Vechea bibliotecă devenise neîncăpătoare și nu mai putea asigura condiţii optime pentru conservarea a sute de documente și cărţi vechi, iată doar unul din motivele pentru François Mitterrand a decis construirea noului edificiu care azi îi poartă numele. De data aceasta Mitterrand a optat pentru proiectul unui arhitect francez Dominique Perrault. El a creat un spaţiu iniţiatic, o esplanadă avînd în mijloc o grădină exotică iar în cele patru puncte cîte un turn înalt de 79 de metri. Fiecare turn are un nume diferit deși cele patru turnuri sunt identice. Turnul Timpului, Turnul Legilor, Turnul Numerelor, Turnul Literelor… Cine vizitează azi acest loc fascinant îi poate fi recunoscător lui François Mitterrand: fostului președinte socialist adora jocul cu simbolurile, enigmele intelectuale, construcţiile susceptibile să provoace reflecţie…

Opera Bastilia, Institutul lumii arabe și Arca de la Défense sunt alte trei proiecte iniţiate de Mitterrand. Si ele și-au găsit perfect locul în peisajul urban parizian, iar astăzi nu mai trezesc nici un fel de nedumerire, se înscriu organic într-o capitală îmbinînd istoria cu modernitatea.

Colaboratorii săi apropiaţi de atunci, cum a fost ministrul culturii Jack Lang, au apreciat faptul că președintele nu dorea să creeze un „stil Mitterrand” ci să le ofere unor mari artiști posibilitatea de a se exprima, de a crea diversitate vizuală la Paris.

Prin marile sale șantiere socialistul François Mitterrand a mai lăsat un mesaj pe care l-aș numi universalist. Arca de la Défense a fost inaugurată în 1989 cu prilejul bicentenarului Revoluţiei franceze și a fost numită Marea Arcă a Fraternităţii.

În cursul vieţii sale François Mitterrand și-a creat o bibiliotecă de 20 000 de volume. Pe unele le-a cumpărat direct de la buchiniștii de pe malurile Senei unde apărea uneori aproape incognito. Spre sfîrșitul vieţii el a oferit toate aceste cărţi unei biblioteci din orașul Nevers, păstrînd pentru el doar o mie de volume de care s-ar părea că nu s-a putut despărţi.

Mitterrand a primit și un număr impresionant de cărţi cu dedicaţie chiar de la scriitorii respectivi. Iată ce îi scria, de exemplu, în 1985 Le Clézio, viitor laureat al premiului Nobel pentru literatură, lui Mitterrand, pe volumul Căutătorul de aur: „Această amintire dintr-o altă lume, pentru că iubesc ideea pe care o aveţi despre viitor”.