Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Conflictul israelo-palestinian în viziunea scriitorului franco-libanez Amin Maalouf

maalouf-4_0.jpeg

Image source: 
Editions Grasset

Conflictul israelo-palestinian, care practic nu a încetat niciodată de la formarea statului Israel în 1948, a luat de cîteva zile forma unui nou război deschis, cu bombardamente şi victime de ambele părţi. Comunitatea internaţională reacţionează şi cere încetarea violenţelor dar nu are mijloacele necesare de presiune pentru a impune o soluţie de pace. Toate privirile sunt întoarse spre Statele Unite ale Americii, singura putere care poate influenţa unele decizii. Pentru a înţelege în profunzime acest conflict vom evoca în cele ce urmează analizele unui scriitor francez de origine libaneză, Amin Maalouf, membru al Academiei franceze.

Într-adevăr, acest conflict are rădăcini istorice complicate şi fără descifrarea lor nu poate fi înţeles decît superficial. Sunt multe cărţi care s-au scris despre această ciocnire de interese, practic existenţială, între arabi şi evrei în Orientul Apropiat. Amin Maalouf a publicat în 2019 la Editura Grasset un eseu intitulat Naufragiul civilizaţiilor şi punctul său de vedere mi se parte interesant, echilibrat, bazat pe o viziune universalistă şi umanistă. Amin Maalouf s-a născut în Liban în 1949, a trăit în Egipt, s-a format ca un occidental şi din 1976 trăieşte în Franţa unde a publicat numeroase romane şi eseuri. Printre altele el a fost recompensat cu un premiu Goncourt în 1993.

Iată un prim citat din analizele sale legate de conflictul israelo-palestinian, conflict larvar, durabil, pe care trecerea timpului nu l-a stins ci, dimpotrivă, l-a transmis din generaţie în generaţie, fiind exportat şi gerografic înafara Orientului apropiat: „Acest conflict care ne-a bulversat vieţile nu este doar o ceartă regională la fel ca multe altele, nu este doar o înfruntare între două triburi înrudite cu care istoria a fost crudă. Este infinit mai mult decît atît. Acesta este, mai mult decît altele, conflictul care împiedică lumea arabă să evolueze, este conflictul care împiedică reconcilierea dintre Occident şi Islam, este conflictul care trage umanitatea contemporană înapoi, către crispările identitare, către fanatismul religios, către ceea ce numim în zilele noastre ciocnire între civilizaţii. Din cauza acestui conflict în special umanitatea a intrat într-o fază de regres moral şi nu de progres.”

Iată o frază esenţială, pe care o găsesc personal chiar tulburătoare, legată de ceea ce se întîmplă între arabi pe de o parte şi statul Israel pe de altă parte. Şi mai concret între palestinienii care se consideră popor ocupat şi expulzat, pe de o parte, şi israelieni care consideră că nu fac altceva decît să trăiască pe pămînturile străbunilor lor, pe de altă parte.

În cartea sa Naufragiul civilizaţiilor Amin Maalouf evocă plin de amărăciune războiul de şase zile din 1967 cînd o coaliţie arabă în frunte cu Egiptul a fost pulverizată de forţa militară a statului Israel. Amin Maalouf compară această înfrîngere arabă cu cea franceză din al doilea război mondial. De fapt, ceea ce vrea să spună el este că francezii, precum şi alte popoare care au suferit înfrîngeri majore, pînă la urmă au reuşit să depăşească momentele respective, dar arabii, precizează Amin Maalouf, au rămas blocaţi psihologic din cauza acelei înfrîngeri şi nu şi-au mai regăsit niciodată încrederea în ei înşişi.

Evocînd anii studenţiei sale, Amin Maalouf explică de ce, în tinereţe, a crezut în comunism: „Cînd mă gîndesc la evenimentele din regiunea mea natală din ultima sută de ani constat că mişcările politice de inspiraţie marxistă au fost pînă la urmă singurele unde musulmanii, evreii şi creştinii de toate nuanţele s-au putut regăsi pentru anumite perioade de timp unii alături de alţii.”

Surprinzătoare această afirmaţie, faptul că idealul comunist putea să fie un element pacificator într-o regiune mereu în criză. Şi este adevărat că tineri de toate naţionalităţile au crezut sincer în comunism la jumătatea secolului trecut. Amin Maalouf regretă deci că astăzi comunităţile aflate în conflict nu au un spaţiu politic comun de coabitare, de unde concluzia că democraţia nu va putea face niciodată mare lucru în regiune. Israelul este o democraţie, ceea ce nu a faciltat construirea unei păci durabile, iar dacă printr-o minune şi palestinienii ar adopta imediat cea mai pefectă democraţie nici acest lucru probabil nu ar contribui la găsirea unei soluţii.

Iată însă o altă constatare dramatică a lui Amin Maalouf: „Ne aflăm, de fapt, în mod obiectiv, în faţa a două tragedii paralele. Chiar dacă cei mai mulţi, atît printre evrei cît şi printre arabi, nu recunosc decît una. Evreii au suferit atîtea persecuţii şi umilinţe de-a lungul istoriei, iar la mijlocul secolului al XX-lea au fost confruntatţi chiar cu o tentativă de exterminare totală. Cum să le explici deci că trebuie să rămînă atenţi şi la suferinţele altora? Iar arabii, care traversează astăzi perioada cea mai sumbră a istoriei lor şi care încasează înfrîngeri după înfrîngeri din partea Israelului şi ale aliaţilor săi, se simt umiliţi şi înjosiţi în faţa lumii întregi. Cum să le explici că nu trebuie să uite tragedia poporului evreu?”

În urmă cu cîţiva ani Amin Maalouf a suscitat reacţii critice vehemente în Liban şi în alte ţări arabe pentru că a acordat un interviu unui canal de televiziune israelian în cadrul unei emisiuni culturale francophone. Acest incident spune multe despre barierele mentale şi fizice dintre lumea arabă şi Israel. Greu de spus dacă scriitorii şi oamenii de cultură vor putea construi punţi solide între cele două părţi aflate în conflict, punţi susceptibile să ducă la pace.

Personal constat însă că scriitorii şi oamenii de cultură reuşesc să capteze în analizele lor, mai bine decît jurnaliştii sau strategii politici, dimensiunea tragică şi profund dilematică a acestui conflict. Reamintesc şi ce înseamnă dilemă în viziunea grecilor antici: o problemă fără soluţie.